2 intrări
17 definiții
- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (2)
Explicative DEX
CULPABILIZARE s. f. Acțiunea de a culpabiliza. – V. culpabiliza.
culpabilizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: culpabiliza] Învinuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULPABILIZARE, culpabilizări, s. f. Acțiunea de a culpabiliza. – V. culpabiliza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
culpabilizare s. f. Învinovățire ◊ „Mai ales eroul principal trăiește de la început sfâșiat lăuntric și se supune, o vreme fără intenție, unui proces de culpabilizare atroce, până la limita răbdării fizice.” Săpt. 15 IV 88 p. 2 (din culpabiliza; D. Urițescu CV 41)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CULPABILIZA, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se simtă vinovat. – Din fr. culpabiliser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CULPABILIZA, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se simtă vinovat. – Din fr. culpabiliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
culpabiliza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr culpabiliser] 1-2 A face pe cineva să se simtă (sau să fie considerat) vinovat Si: a învinui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULPABILIZA vb. tr. a învinovăți. (< fr. culpabiliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culpabiliza vb. I (jur.) A învinovăți ◊ „Pe scurt, semnatarul articolului «Evidența inadvertenței» încearcă să mă culpabilizeze după un procedeu arhicunoscut. El alcătuiește un dosar, scoate la iveală fișe doveditoare, citează dintr-un articol din 1965, face referiri la biografia mea.” R.lit. 6 XII 73 p. 8. ◊ „Ceea ce îl culpabilizase era, de fapt, o anumită atitudine față de realitate, un mod defectuos de a-și asuma lucrurile și adevărul despre cei apropiați.” Vatra III 88 p. 5; v. și sataniza (din fr. culpabiliser; DMN 1966; D. Urițescu CV 40; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CULPABILIZA ~ez tranz. A considera culpabil; a face să se simtă vinovat. /<fr. culpabiliser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
culpabilizare s. f., g.-d. art. culpabilizării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*culpabilizare s. f., g.-d. art. culpabilizării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culpabilizare s. f., g.-d. art. culpabilizării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
culpabiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. culpabilizez, 3 culpabilizează; conj. prez. 1 sg. să culpabilizez, 3 să culpabilizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*culpabiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 culpabilizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culpabiliza vb., ind. prez. 1 sg. culpabilizez, 3 sg. și pl. culpabilizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CULPABILIZARE s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CULPABILIZA vb. v. acuza, învinovăți, învinui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
culpabilizare, culpabilizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a culpabiliza. DEX '09 MDA2 DEX '98 DCR2sinonime: acuzare acuzație învinovățire învinuire
- Mai ales eroul principal trăiește de la început sfâșiat lăuntric și se supune, o vreme fără intenție, unui proces de culpabilizare atroce, până la limita răbdării fizice. Săpt. 15 IV 88 p. 2. DCR2
-
etimologie:
- culpabiliza MDA2 DEX '09 DEX '98
culpabiliza, culpabilizezverb
- 1. A face pe cineva să se simtă vinovat. DEX '09 MDA2 DEX '98 MDN '00 DCR2sinonime: acuza învinovăți învinui
- Pe scurt, semnatarul articolului «Evidența inadvertenței» încearcă să mă culpabilizeze după un procedeu arhicunoscut. El alcătuiește un dosar, scoate la iveală fișe doveditoare, citează dintr-un articol din 1965, face referiri la biografia mea. R.lit. 6 XII 73 p. 8. DCR2
- Ceea ce îl culpabilizase era, de fapt, o anumită atitudine față de realitate, un mod defectuos de a-și asuma lucrurile și adevărul despre cei apropiați. Vatra III 88 p. 5. DCR2
-
etimologie:
- culpabiliser MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.