CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârșit un delict, care se află în culpă; vinovat. – Din fr. coupable, lat. culpabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CULPÁBIL ~ă (~i, ~e) jur. Care a săvârșit un delict; vinovat. /<fr. coulpable, lat. culpabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CULPÁBIL, -Ă adj. Care a săvârșit o culpă; vinovat. [< lat. culpabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULPÁBIL, -Ă adj. care se află în culpă; vinovat. (< lat. culpabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CULPÁBIL adj. v. vinovat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Culpabil ≠ nevinovat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

culpábil adj. m., pl. culpábili; f. sg. culpábilă, pl. culpábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*culpábil, -ă adj. (lat. culpabilis). Vinovat. Demn de pedeapsă: faptă culpabilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink