5 definiții pentru culmiță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULMIȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

CULMIȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

culmiță sf [At: TEODORESCU, P. P. 614 / Pl: ~țe / E: culme + -iță] 1-2 (Șhp) Culme (1) (mică) Si: culmuliță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culmiță s. f., g.-d. art. culmiței; pl. culmițe

culmiță s. f., g.-d. art. culmiței; pl. culmițe

culmiță s. f., g.-d. art. culmiței; pl. culmițe

Intrare: culmiță
culmiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culmiță
  • culmița
plural
  • culmițe
  • culmițele
genitiv-dativ singular
  • culmițe
  • culmiței
plural
  • culmițe
  • culmițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culmiță, culmițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui culme. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Culme + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.