CULIÓN, culioane, s. n. (Înv.) Potcap mic, rotund, de catifea, fără boruri. [Pr.: -li-on] – Din ngr. kukúl(l)i.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULIÓN s. (înv.) cuculiu. (~ul se poartă de către călugări pe cap.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

culión (culioáne), s. n. – Potcap caracteristic călugărilor ortodocși. Ngr. ϰουϰουλιόν (sec. XIX). Înainte se folosea și forma cuculiu, a aceluiași cuvînt gr., cf. cucui.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

culión s. n. (sil. -li-on), pl. culioáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

culión, V. cuculion.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

culión, culioane s. n. Acoperământ de cap purtat de preoți, călugări și călugărițe. Este rotund și fără boruri (mai înalt la călugări și mai scund la călugărițe), făcut din pâslă sau catifea neagră (roșu la protoierei și negru la preoții de rând), confundat pe alocuri cu potcapul, de care se deosebește atât prin formă, cât și prin înălțime; comănac. – Din gr. kukul(l)i.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink