13 definiții pentru culion
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CULION, culioane, s. n. (Înv.) Potcap mic, rotund, de catifea, fără boruri. [Pr.: -li-on] – Din ngr. kukúl(l)i.
CULION, culioane, s. n. (Înv.) Potcap mic, rotund, de catifea, fără boruri. [Pr.: -li-on] – Din ngr. kukúl(l)i.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
culion sn [At: MANOLESCU, I. 197 / P: ~li-on / Pl: ~oane / E: ngr χουχουλιόν] (Îrg) Acoperământ de cap purtat de călugări sau călugărițe, rotund și fără margini, făcut din pâslă sau catifea neagră Si: potcap.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULION, culioane, s. n. (Învechit) Potcap mic de pîslă sau de catifea, rotund și fără margini. Înainte mergea popa Ghiță cu culion în cap. STĂNOIU, C. I. 35. Culionul în cap, și erai popă de cînd lumea. ȘEZ. XVIII 171. – Pronunțat: -li-on.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
culion n. potcap fără borduri, de catifea, negru la călugări, roș la protopopi și albastru la orice preot. [Gr, bizantin KUKÚLION].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
culión, V. cuculion.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
culion (înv.) (desp. -li-on) s. n., pl. culioane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
culion (înv.) (-li-on) s. n., pl. culioane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culion s. n. (sil. -li-on), pl. culioane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CULION s. (înv.) cuculiu. (~ul se poartă de către călugări pe cap.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CULION s. (înv.) cuculiu. (~ se poartă de către călugări pe cap.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
culion (culioane), s. n. – Potcap caracteristic călugărilor ortodocși. Ngr. ϰουϰουλιόν (sec. XIX). Înainte se folosea și forma cuculiu, a aceluiași cuvînt gr., cf. cucui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
culion, culioane s. n. Acoperământ de cap purtat de preoți, călugări și călugărițe. Este rotund și fără boruri (mai înalt la călugări și mai scund la călugărițe), făcut din pâslă sau catifea neagră (roșu la protoierei și negru la preoții de rând), confundat pe alocuri cu potcapul, de care se deosebește atât prin formă, cât și prin înălțime; comănac. – Din gr. kukul(l)i.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: cu-li-on
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
culion, culioanesubstantiv neutru
- 1. Potcap mic, rotund, de catifea, fără boruri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cuculiu
- Înainte mergea popa Ghiță cu culion în cap. STĂNOIU, C. I. 35. DLRLC
- Culionul în cap, și erai popă de cînd lumea. ȘEZ. XVIII 171. DLRLC
-
etimologie:
- kukúl(l)i DEX '98 DEX '09