CULINAR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊ Artă culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. – Din fr. culinaire, lat. culinarius.

culinar, ~ă a [At: EMINESCU, P. 255 / Pl: ~i, ~e / E: fr culinaire, lat culinarius] 1 Specific bucătăriei. 2 Referitor la bucătărie. 3 Care aparține bucătăriei. 4 Care provine de la bucătărie. 5 (Îs) Artă ~ă Pricepere deosebită în pregătirea și aranjarea mâncărurilor.

CULINAR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊ Arta culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. – Din fr. culinaire, lat. culinarius.

CULINAR, -Ă, cidinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mîncării. Domnul abate de Marenne înțelegea că au loc jertfe și încep oficii culinare. SADOVEANU, Z. C. 44. Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. EMINESCU, O. I 155. Artă culinară = pricepere, meșteșug în pregătirea mîncărilor. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe vremea lui, a învățat arta culinară de la tată-său. CARAGIALE, O, II 226.

CULINAR, -Ă adj. De bucătărie, referitor la prepararea mîncării. ◊ Artă culinară = arta de a pregăti mîncăruri. [Cf. fr. culinaire, lat. culinarius].

CULINAR, -Ă adj. referitor la bucătărie. ♦ artă ~ă = arta de a pregăti mâncăruri. (< fr. culinaire, lat. culinarius)

CULINAR ~ă (~i, ~e) Care ține de pregătirea bucatelor. ◊ Artă ~ă iscusință, pricepere de a pregăti mâncăruri. /<fr. culinaire, lat. culinarius

culinar a. privitor la cuine sau bucătărie: și ’n probleme culinare te ’ncearcă a fi isteț EM.

*culinár, -ă adj. (lat. culinarius, d. culina [din coclina], bucătărie, d. cóquere, a coace). De bucătărie: arta culinară. Latină culinară, latină stropșită, proastă.

culinar adj. m., pl. culinari; f. culinară, pl. culinare

culinar adj. m., pl. culinari; f. culinară, pl. culinare

culinar adj. m., pl. culinari; f. sg. culinară, pl. culinare