culic sm [At: MARIAN, O. II, 304 / V: ~ici / Pl: ~ici / E: rs кулик] (Orn; reg) 1-2 Pasări de apă cu pene alb-trandafirii pe piept, cu aripi negre și ciocul lung și negru, care trăiesc pe lângă bălți și mlaștini (Himantopus rufipes și Candidus). 3 Pasăre de apă cu ciocul lung, negru și încovoiat, care trăiește pe lângă mare (Recurvirostra avocetta). 4 Pasărea de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penaj brun-închis sau brun-ruginiu Si: fluerar, șneap (Numenius argnatus). 5 (Ic) -mare Pasărea Haematopus ostralegus.

CULIC ~ci m. 1) la pl. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și arcuit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu. 2) Pasăre din acest gen. /<rus. kuliku

culíc și culícĭ m. (rut. rus. kulik, id.). Numele unor păsărĭ care trăĭesc pe malurile apelor: un fel de becață cu cĭocu puțin încovoĭat în jos (numenius arquatus); alta, de forma berzeĭ, dar mult maĭ mică (himántopus cándidus); alta, tot așa, cu cĭocu încovoĭat în sus (recurvirostra avocetta).

culici sm vz culic

culic s. m., pl. culici

culic s. m., pl. culici

culic s. m., pl. culici

CULIC-DE-MARE s. v. scoicar.

culic-de-mare s. v. SCOICAR.

culic (culici), s. m. – Nume dat diferitelor păsări acvatice (Himantopus rufipes; Haematopus ostralegus; Recurvirostra avocetta). – Var. culici. Rus. kulik „sitar” (DAR).

CULÍC s. m. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos și cu penajul brun-închis sau brun-argintiu, care cuibăresc în Deltă sau sînt doar de pasaj. În România se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu două dungi închise pe cap; c. cu cioc subțire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.