CULBUTÁRE, s. f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. – V. culbuta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULBUTÁRE s.f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. [< culbuta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

culbutáre s. f., g.-d. art. culbutării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CULBUTÁ, culbutéz, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULBUTÁ vb. I. tr. (Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (1) pentru descărcarea materialului. [< fr. culbuter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CULBUTÁ vb. tr. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< fr. cullbuter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

culbutá vb., ind. prez. 1 sg. culbutéz, 3 sg. și pl. culbuteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink