cujdă sf [At: BARCIANU / Pl: ~de / E: nct] (Bot; reg) 1 (Trs) Arnică (Amica montana). 2 Plantă erbacee, din familia compozitelor, cu flori galbene, care crește pe stâncile umede și pe marginea pâraielor (Doronicum cordifolium). 3 Planta Doronicum columnae. 4 Planta Doronicum carpaticum. 5 Iarba ciutei (Doronicum austriacum).

cujdă (-de), s. f. – (Trans.) Arnică (Arnica montana). Sl., cf. sb. kuždrav „încrețire”.

DORONICUM L., CUJDĂ, IARBA CIUTEI, fam. Compositae. Gen originar din Europa și Asia, cca 30 specii erbacee, vivace, înfloresc toată vara. Florile dispuse în unul sau mai multe capitule mari, semiglobuloase sau turtite, terminale. Involucrul cu foliolele dublu- sau triplu-seriate. Fructul, achenă păroasă.

cujdă, cujde, s.f. (reg.) 1. planta numită și arnică. 2. planta numită și iarba-căprioarei.