CUIȘORIȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. și: cuișoriță. – Pr.: cu-i-] – Cuișor + suf. -iță.

cuișoriță sf [At: DAMÉ, T. 186 / P: cu-i~ / Pl: ~țe / E: cuișor + -iță] (Bot; reg) 1 Plantă ierboasă, adesea roșiatică, din familia cariofitiaceelor, cu flori albe și fruct ca o capsulă cu numeroase semințe Si: (reg) cuișoare, rocotel, ridichioară, cuișoară² (6) (Holosteum umbellatum). 2 Vindecea (Betonica officialis). 3 Cerențel (Geum urbanum). 4 Mărțișor (Geum montanum). 5 Călțunul doamnei (Geum rivale). 6 Rocoină (Stellaria media).

CUIȘORIȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. și: cuișoriță. – Pr.: cu-i-] – Cuișor + suf. -iță.

cuișoriță (nume de plante) (desp. cu-i-) s. f., g.-d. art. cuișoriței; pl. cuișorițe

!cuișoriță (cu-i-) s. f., g.-d. art. cuișoriței; pl. cuișorițe

cuișoriță/cuișoriță s. f., g.-d. art. cuișoriței/cuișoriței; pl. cuișorițe/cuișorițe

CUIȘORIȚĂ s. (BOT.; Holosteum umbellatum) (reg.) cuișoare (pl.), ridichioară, rocoțel.

CUIȘORIȚĂ s. v. răcovină.

CUIȘORIȚĂ s. (BOT.; Holosteum umbellatum) (reg.) cuișoare (pl.), ridichioară, rocoțel.

cuișoriță s. v. RĂCOVINĂ.