CUIȘÓR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: -cu-i-] – Cui + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUIȘÓR ~oáre n. la pl. (diminutiv de la cui) Muguri aromatici ai unui arbore exotic, păstrați prin uscare și folosiți drept condiment. [Sil. cu-i-] /cui + suf. ~ișor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUIȘÓR s. cuiuț. (Un ~ de cizmărie.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cuișór (cui mic) s. n., pl. cuișoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cuișór n., pl. oare. Cuĭ mic. Pl. (cp. cu vîzdoagă). Bobocĭ aĭ planteĭ eugenia caryophyllata, sin. cu caryophyllus aromáticus. (E un arbore mirtaceŭ perpetuŭ verde, care crește în insulele Moluce. Bobociĭ luĭ uscațĭ, care seamănă a cuișoare, de unde le și vine numele, se vînd ca aromatic). V. caranfil.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUIȘOÁRE s. pl. v. cuișoriță, garoafă, garoafă de câmp, garoafă sălbatică, garofiță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUIȘOÁRE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cuișoáre (condiment) s. n. pl.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment.
Sursa: DGE
(2003)
|
Adăugată de
gal
| Semnalează o greșeală
| Permalink