CUFURÍ vb. v. defeca, ieși.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cufurí (-résc, -ít), vb. refl. – 1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar. – Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cufurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cufurésc, imperf. 3 sg. cufureá; conj. prez. 3 sg. și pl. cufureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cufurésc, a -í v. tr. (lat. con-fŏrire = fŏrire, a avea diareĭe, d. fŏria, diareĭe; pv. foira, fr. foire, diareĭe). Triv. Murdăresc cu cufureală: o vacă cufurită murdărește toată cireada (Prov.). V. refl. Urdinez, trepăd, am diareĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

cufuri, cufuresc v. r. a avea diaree
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink