3 intrări
20 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.
CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucurigi v vz cucuriga1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCURIGI, cucurigesc, vb. IV. Intranz. (Despre cocoș) A striga cucurigu. Cucoșul dracului!... parcă l-ar pune înadins... vecinul meu ca să cucurigească. ALECSANDRI, T. 252.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucurig sm [At: I. GOLESCU, C. I, 143 / V: cutc~ / E: srb kukurek] (Bot; reg) Varietate de spânz Si: boțoțel, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească, strecurătoare (Helleborus odorus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucuriga1 [At: ALECSANDRI, T. 252 / V: cutc~, cutcurica, ~igi / Pzi: ~rig și ~gesc, (3) ~rigă / E: cucurigu] 1 vi (D. cocoș) A cânta. 2 vt (D. oameni) A țipa cuiva „cucurigu” în urechi. 3 vt (Fig; d. oameni) A striga pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutcurica v vz cucuriga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutcurig sm vz cucurig
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutcuriga v vz cucuriga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutcurigi v vz cucuriga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucuríg m. (d. cucurigu. D. rom. vine bg. sîrb. kukorek, elebor). Elebor. S. n., pl. urĭ. Locuință țuguĭată, foișor (pin aluz. la obiceĭu cocoșuluĭ de a cînta cucurigu pe locurĭ înalte). – În Munt. și cutcurig.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cucurig (etaj; mansardă; galerie; foișor; miez de nucă) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă, imperf. 3 pl. cucurigau; conj. prez. 3 să cucurige
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cucuriga vb., ind. prez. 3 sg. cucurigă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUCURIG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCURIG s. v. spânz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCURIG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucurig s. v. SPÎNZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cucurig (-gi), s. m. -Elebor (Helleborus odorus). Sb. kukùrek (DAR) sau bg. kukurjak (Conev 53). Fonetismul indică o încrucișare cu cuvîntul următor. Scriban, este de părere că sb., bg. vine din rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V13) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
cucurigiverb
- 1. (Despre cocoș) A striga cucurigu. DLRLC
- Cucoșul dracului!... parcă l-ar pune înadins... vecinul meu ca să cucurigească. ALECSANDRI, T. 252. DLRLC
-
cucurigaverb
- 1. (Despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- cucurigu DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.