CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cucurigá vb., ind. prez. 3 sg. cucurígă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink