DOVLEÁC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLEÁC ~éci m. 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dövlek
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLEÁC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLEÁC s. v. cap.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dovleác s. m. (sil. -vleac), pl. dovléci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dovlecél s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cucúrbită f., pl. e (ca și cucurbătă). Căldarea alambiculuĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink