2 definiții pentru cucumiform
Ortografice DOOM
cucumiform adj. m., pl. cucumiformi; f. sg. cucumiformă, pl. cucumiforme
Jargon
CUCUMI- „castravete”. ◊ L. cucumis „castravete” > fr. cucumi-, engl. id. > rom. cucumi-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de castravete.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: cucumiform
cucumiform adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cucumiform, cucumiformăadjectiv
- 1. În formă de castravete. DETS
etimologie:
- cucumi- + -form dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.