opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

cucuiat, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 302 / V: huhu~, ~ă, (Mol) ~iet, ~ă / E: cucui1 + -at] 1 a Cu cucuie (1). 2 a Bombat. 3 a Țuguiat. 4 a (D. păsări) Moțat. 5 a (D. pui de animale cornute) Căruia îi cresc coarnele. 6 a Crescut pe ceva. 7 a Cocoțat. 8 a (D. copii) Zburdalnic. 9 sf (Mol) Biserică (construită pe o ridicătură). 10 sf (Pex) Cimitirul din jurul bisericii. 11 sf (Îe) A sta în ~a A fi mort. 12 sf (Îe) A pune la ~a A da uitării.

CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Atestat și cu pronunțarea regională cucuiet) 1. (Despre păsări) Cu moț, moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. Găini cucidate rătăceau în poiană. SADOVEANU, O. I 126. Trei iezi cucuieți... CREANGĂ, P. 20. Păsări care de care mai frumoase, mai cucuiele și mai baghete. CREANGĂ, P. 68. În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. (Despre persoane) Urcat pe ceva (unde nu-i e locul), cocoțat. Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise Moș Bodrîngă șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97. Am dat de un pehlivan cucuiet tocmai sus... sus pe scaunul preșidenției. ALECSANDRI, T. 1439.

CUCUIAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre păsări) Care are un moț în vârful capului; moțat. 2) (despre animale cornute tinere) Cărora încep să le răsară coarnele. [Sil. -cu-iat] /cucui + suf. ~at

cucuiat a. 1. moțat: găină cucuiată; 2. cocoțat: cucuiat pe un zid; 3. cu cucuie: fruntea-i cucuiată PANN.

cucuĭát, -ă adj. (d. cucŭĭ). Cu cucuĭ. Cu moț, moțat: găină cucuĭată. Cocoțat. S. f. Iron. Moartea: l-a trimes la cucuĭata!

cucui4 v vz cucuia1

cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuța] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu pițărăul.

cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cui / E: cucuiat2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se cățăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoțona.

cucuiet, ~ă a vz cucuiat

cucuià v. a se cocoța. [V. cucuiu].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cucuiat (reg.) adj. m., pl. cucuiați; f. cucuiată, pl. cucuiate (dar: două fete cucuiete)

cucuiat (reg.) adj. m., pl. cucuiați; f. cucuiată, pl. cucuiate

cucuiat adj. m., pl. cucuiați; f. sg. cucuiată, pl. cucuiate

cucuiat

cucuiat, -te.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUCUIAT adj. v. moțat.

cucuiat adj. v. MOȚAT.

CUCUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

cucuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cucuia, cucui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.

Intrare: cucuiat
cucuiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuiat
  • cucuiatul
  • cucuiatu‑
  • cucuiată
  • cucuiata
plural
  • cucuiați
  • cucuiații
  • cucuiate
  • cucuiatele
genitiv-dativ singular
  • cucuiat
  • cucuiatului
  • cucuiate
  • cucuiatei
plural
  • cucuiați
  • cucuiaților
  • cucuiate
  • cucuiatelor
vocativ singular — —
plural — —
cucuiet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuiet
  • cucuietul
  • cucuietă
  • cucuieta
plural
  • cucuieți
  • cucuieții
  • cucuiete
  • cucuietele
genitiv-dativ singular
  • cucuiet
  • cucuietului
  • cucuiete
  • cucuietei
plural
  • cucuieți
  • cucuieților
  • cucuiete
  • cucuietelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cucuia
verb (V104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucuia
  • cucuiere
  • cucuiat
  • cucuiatu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuiai
  • cucuiasem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiași
  • cucuiaseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucuie
  • cucuiase
plural I (noi)
  • cucuiem
 (să)
  • cucuiem
  • cucuiam
  • cucuiarăm
  • cucuiaserăm
  • cucuiasem
a II-a (voi)
  • cucuiați
 (să)
  • cucuiați
  • cucuiați
  • cucuiarăți
  • cucuiaserăți
  • cucuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiară
  • cucuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucuiat, cucuiatăadjectiv

regional
  • 1. Despre păsări: moțat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: moțat
    • format_quote Găini cucidate rătăceau în poiană. SADOVEANU, O. I 126. DLRLC
    • format_quote Păsări care de care mai frumoase, mai cucuiete și mai boghete. CREANGĂ, P. 68. DLRLC
    • format_quote În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Câinele). GOROVEI, C. 57. DLRLC
    • 1.1. (Despre pui de animale cornute) Căruia încep să-i crească coarnele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trei iezi cucuieți... CREANGĂ, P. 20. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cocoțat
    • format_quote Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise Moș Bodrîngă șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
    • format_quote Am dat de un pehlivan cucuiet tocmai sus... sus pe scaunul preșidenției. ALECSANDRI, T. 1439. DLRLC
  • comentariu Formele de plural cucuieți, -te, menționate în exemplele din DLRLC, provin de la varianta cucuiet, consemnată doar de MDA2. dexonline
etimologie:
  • Cucui + sufix -at. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.