opțiuni
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cui / E: cucuiat2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se cățăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoțona.

cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuța] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu pițărăul.

CUCUIA (cucuiu) vb. refl. Mold. Tr.-Carp. A se cocoța: iar te-ai cucuiet pe ferești, omule? (GRL.) [cucuiu].

cucuià v. a se cocoța. [V. cucuiu].

cucui4 v vz cucuia1

cucui3 vi [At: GREGORIAN, CL. 57 / Pzi: ~cui / E: ns cf cucăi] (Reg) 1 A ațipi. 2 A dormi.

cucui2 vi [At: PANN, P. V. III, 29 / Pzi: ~cui și ~esc / E: cucu] 1 (D. cuc) A cânta. 2 (Reg) A miorlăi. 3 (Reg) A necheza. 4 (Reg; d. gaiță) A zbiera.

CUCUI2 (cucuiu) vb. intr. Trans. – CUCĂI: nu trecu bine de miezul nopții și ’ncepe feciorul a ~ (RET.).

CUCUI1 vb. intr. A striga cucu ! a cînta ca cucul: Primăvara într’un nuc Stînd și cucuind un cuc (PANN).

CUCUIAT, Mold. CUCUIET I. adj. p. CUCUIA: 1 Cocoțat: priveliștea ,,, pe care o vede din locuința-i cucuiată pe deal (DEM.); șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate (CRG.) 2 Plin de cucuie: Cu ochii ceacîri, gura lăbărțată, Fruntea-i ~ă (PANN) 3 Moțat: Am o găină cucuiată. O țin în cămară încuiată (GOR.), (ghicitoare despre „suflet”). II. CUCUIATA, Mold. CUCUIETA sf. Ⓟ Biserica (clădită de obiceiu în partea cea mai ridicată a satului): a sta la ~, a fi mort (de pe vremea cînd se îngropau oamenii în curtea bisericii); a pune la ~, a da uitării.

A CUCUI cucuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte și repetate; a face „cu-cu” [Sil. -cu-i] /Din cuc

cucui v. a cânta ca cucul.

cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

2) cucúĭ și -ĭéz v. tr. (d. cucuĭ 1). Cocoț. V. refl. Țiganu se cucuĭase tocma’n capu meseĭ.

cúcuĭ, a -í v. intr. V. cucăĭ.

Sinonime

CUCUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

cucuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Arhaisme și regionalisme

cucuia, cucui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.

Intrare: cucuia
verb (V104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucuia
  • cucuiere
  • cucuiat
  • cucuiatu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuiai
  • cucuiasem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiași
  • cucuiaseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucuie
  • cucuiase
plural I (noi)
  • cucuiem
 (să)
  • cucuiem
  • cucuiam
  • cucuiarăm
  • cucuiaserăm
  • cucuiasem
a II-a (voi)
  • cucuiați
 (să)
  • cucuiați
  • cucuiați
  • cucuiarăți
  • cucuiaserăți
  • cucuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiară
  • cucuiaseră
Intrare: cucui (vb.)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucui
  • cucuire
  • cucuit
  • cucuitu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuii
  • cucuisem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiși
  • cucuiseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucui
  • cucuise
plural I (noi)
  • cucuim
 (să)
  • cucuim
  • cucuiam
  • cucuirăm
  • cucuiserăm
  • cucuisem
a II-a (voi)
  • cucuiți
 (să)
  • cucuiți
  • cucuiați
  • cucuirăți
  • cucuiserăți
  • cucuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiră
  • cucuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucui
  • cucuire
  • cucuit
  • cucuitu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuiește
  • cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucuiesc
 (să)
  • cucuiesc
  • cucuiam
  • cucuii
  • cucuisem
a II-a (tu)
  • cucuiești
 (să)
  • cucuiești
  • cucuiai
  • cucuiși
  • cucuiseși
a III-a (el, ea)
  • cucuiește
 (să)
  • cucuiască
  • cucuia
  • cucui
  • cucuise
plural I (noi)
  • cucuim
 (să)
  • cucuim
  • cucuiam
  • cucuirăm
  • cucuiserăm
  • cucuisem
a II-a (voi)
  • cucuiți
 (să)
  • cucuiți
  • cucuiați
  • cucuirăți
  • cucuiserăți
  • cucuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuiesc
 (să)
  • cucuiască
  • cucuiau
  • cucuiră
  • cucuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)