CUCOVĂ, cucove, s. f. (Reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor). – Et. nec.

cucovă sf [At: POLIZU / V: co~ / Pl: ~ve / E: tc konghu] 1 (Orn; reg) Lebădă de vară (Cygnus olor). 2 (Olt; Trs; dep) Mârțoagă. 3-4 (Reg; dep) Femeie sau fată înaltă și slabă.

CUCOVĂ, CUCUVĂ (pl. -ve) sf. Varietate de lebădă sălbatică, caracterizată printr’o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului (Cynusolor) (🖼 1641): cucovele de baltă țipau cîteodată în marginea trestiilor (D.-ZAMF.).

CUCOVĂ, cucove, s. f. (reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor). – Et. nec.

CUCOVĂ, cucove, s. f. Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului (Cygnus olor).

cúcovă, V. cucuvă.

cocovă sf vz cucovă

CUCUVĂ 👉 CUCOVĂ.

cúcuvă și cúcovă f., pl. e (cp. cu cucuvaĭe și cu turc. kughu, koghe, lebădă. V. și Bern. la kukava). Un fel de lebădă care are o unflătură neagră la rădăcina cĭoculuĭ (cycnus olor).

cucovă (lebădă) s. f., g.-d. art. cucovei; pl. cucove

cucovă (reg.) s. f., g.-d. art. cucovei; pl. cucove

cucovă s. f., g.-d. art. cucovei; pl. cucove

CUCOVĂ s. (ORNIT.; Cygnus olor) lebădă de vară.

CUCOVĂ s. (ORNIT.; Cygnus olor) lebădă de vară.

cucovă, cucove, s.f. (reg.) 1. specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară. 2. cal înalt și slab; mârțoagă.