2 intrări
47 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (13)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUCONI, cuconesc, vb. IV. 1. Tranz. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. Refl. (Depr.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconi vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.
cuconi [At: DA / V: coc~ / Pzi: ~nesc / E: cucoană] 1 vt A se adresa cuiva cu termenul „cucoană, cucon”. 2 vr (Dep) A-și da aere (de cucoană).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCONI, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconi vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
CUCONI, cuconesc, vb. IV. (Și în forma coconi învechit, uneori cu nuanță disprețuitoare) 1. Tranz. A se adresa cuiva cu «cucoane». Da ce nu șezi, cucoane Nicule?... – Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. 2. Refl. A-și da aere (sau ifose) de cucoană (sau de boier), a se îngîmfa. Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. – Variantă: coconi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CUCONI ~esc tranz. (persoane) A numi cu termenul de „cucoană” sau „cucoane”. /Din cucoană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CUCONI mă ~esc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COCON1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut; prunc. [Var.: cucon s. m., conul s. m. art.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCON1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut; prunc. [Var.: cucon s. m., conul s. m. art.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
COCONI vb. IV v. cuconi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCONI vb. IV v. cuconi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
COCONI vb. IV v. cuconi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCON s. m. v. cocon1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCON s. m. v. cocon1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
cocon2 sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr cocon] 1 Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte. 2 (Spc) Gogoașă a viermelui de mătase. 3 Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocon1 sm [At: CORESI, EV. 70/23 / V: cuc~ / Pl: ~i / E: nct] 1 Termen de politețe care denumește un bărbat Si: domn. 2 (Îvp) Fiu (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3 (Îrg) Copil mic, abia născut Si: prunc. 4 (Înv; irn) Boier tânăr. 5 (Bot; lpl) Planta Zinnia elegans.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconesc2, ~ească [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocon1 + -esc] 1 a De copil Si: copilăresc. 2 a Boieresc. 3 sfa Dans nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodia pe care se dansează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconesc1, ~ească a vz cuconesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconi2 v vz cuconi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconi1 v vz cuconi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
conul sm vz cocon corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucon sm vz cocon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCON1, coconi, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Fiu, fecior (în raport cu părinții săi) de obicei din clasele exploatatoare. Ajunsese coconul împărătesc fecioraș frumos la chip. SADOVEANU, D. P. 15. Eu l-aș ținea și l-aș crește ca pe un cocon, dacă mi l-ați da mie. RETEGANUL, P. I 13. La dreapta ei umblau doi coconi tineri ca de 14 și 15 ani. ODOBESCU, S. I 108. 2. Prunc. Cum făcea băiat, murea și coconul și muma coconului. DELAVRANCEA, S. 86. Iară Irod-Împărat... Mulți coconi mici a tăiat. TEODORESCU, P. P. 11 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONUL s. m. v. cucon.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCON, cuconi, s. m. (Azi pe cale de dispariție, uneori ca nuanță familiară sau disprețuitoare; articulat, și în forma prescurtată conul) Denumire dată bărbaților din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresează acestora; domn. În fine, sînt «cuconii», marii potentați. Cuconu Mihai, cuconu Alexe, cuconu Panică. BOGZA, A. I. 349. Nepoții lui conu Costache. BASSARABESCU, N. 129. Conul Leonida față cu reacțiunea [titlu]. CARAGIALE. Mare luptă aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care una-două îi tolocănea, mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. Cuconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari... NEGRUZZI, S. I 71. – Variantă: conul s. m. art.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONUL, s. m. art. v. cucon.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
cocon m. 1. odinioară, fecior de Domn, copil nobil, fecior de boier (azi încă, în Maramureș, cu sensul de „copil”): doi coconi tineri ca de 14 și 15 ani OD.; 2. titlu onorific ce boierii adoptară după decadența lui chir; 3. azi, termen de politeță în acelaș înțeles cu vorba domn (dar adesea ironic); cocoane Iancule! [Termen înrudit cu cocă, cocuță, nume desmierdătoare date copiilor și luate din graiul lor, ceea ce explică prezența lor în diferite limbi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconì v. a da titlu de cocon: nu-l mai tot coconi AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Coconul (Alexandru) m. Domnul Munteniei, fiul lui Radu Mircea (1623-1627).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) cocon m., voc. cocoane (d. cocă 1. V. cocoană). Vechĭ. Azĭ. Maram. Copilaș, prunc. Maram. Băĭat, băĭețel. Vechĭ. Copil de boĭer sau de domn. Azĭ fam. Epitet onorific îld. domnu: sărut mîna, cucoane Ĭorgule! – Maĭ fam. conu, coane. – În est cu-. V. copil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) coconésc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Daŭ titlu de cocon, de cocoană: ĭa nu-l maĭ coconi atîta! V. refl. Mă boĭeresc, îmĭ daŭ aere de cocoană: răŭ s’a coconit mitocanca asta! – În est cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucón, V. cocon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuconi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, 3 sg. cuconește, imperf. 1 cuconeam; conj. prez. 1 sg. să cuconesc, 3 să cuconească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuconi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, imperf. 3 sg. cuconea; conj. prez. 3 să cuconească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuconi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, imperf. 3 sg. cuconea; conj. prez. 3 sg. și pl. cuconească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conul (+ s. propriu m.) (înv., fam.) s. m. art., voc. coane/conule (conul/conu’/conule Alecu)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!cucon1 (fiu; prunc) (înv., reg.) s. m., pl. cuconi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cucon2 (termen de politețe) (înv.) s. m., voc. cucoane; pl. cuconi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!cocon2/cucon2 (fiu, prunc) (înv., pop., reg.) s. m., pl. coconi/cuconi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*conul (+ s. propriu m.) (înv., fam.) s. m. art., voc. coane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cucon1 (termen de politețe) (înv.) s. m., voc. cucoane; pl. cuconi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cucon2 v. cocon2
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocon (fecior, gogoașă) s. m., pl. coconi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cucon (termen de politețe pentru un bărbat) s. m., pl. cuconi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocon.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COCON s. v. băiat, copil, fecior, fiu, nou-născut, prunc, sugaci, sugar, tânăr.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCON s. v. domn.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocon s. v. BĂIAT. COPIL. FECIOR. FIU. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR. TÎNĂR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCON s. domn, (înv. și fam.) musiu, (grecism înv.) chir, (italienism înv.) signor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cocon (coconi), s. m. – 1. Copil, prunc. – 2. Prinț. – 3. Tînăr de neam. – 4. Domn. – 5. Floare, Zinnia elegans. – Var. cucon. Probabil der. de la coc(a) „copil”, deși suf. -on nu este prea clar (DAR înceacă să-l explice ca o formă asimilată -un). Cuvîntul este înv. – Der. cocoană (var. cucoană), s. f. (înv., copilă; Trans., fecioară, tînără, doamnă, femeie din clasa socială superioară; Arg., găină; coropișniță); coconaș (var. cuconaș, conaș), s. m. (domnișor); coconesc, adj. (înv., infantil; domnesc); coconos, adj. (exigent, deprins cu luxul); cocon(ăș)i, vb. (a trata cu multă considerație, a cinsti; a se umfla în pene); coconie, s. f. (copilărie, anii copilăriei; orgoliu, mîndrie aristocratică); coconet, s. n. (aristocrație); coconiță (var. cuconiță, coniță), s. f. (domnișoară); cocoșneață, s. f. (femeie înfumurată), formă umoristică. Formă f. apare în limbile balcanice, probabil provenind din rom., cf. ngr. ϰοϰόνα „doamnă”, ϰοϰονίτσα „domnișoară”, de unde a trecut probabil în mr. cuconă, megl. cucoană, tc. kokona, bg. kokona, kokonica; se referă aproape întotdeauna la doamnele grecoaice de familie bună.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cocon, coconi, s.m. – 1. Copil, prunc. 2. Tânăr de neam; domn: „Această numire se folosește și azi pentru băiat, fată. Denotă că maramureșenii au fost nemeși, și când au ceva adunare, mai ales la composesorat, se intitulează boieri” (Bârlea, 1924, II: 462); „Să văd mândrele ce fac / Și coconu mneu cel drag” (Papahagi, 1925: 182). „Termenul este încă viu în graiul maramureșean și, în parte, în graiul moldovenesc. A mai fost atestat în ținutul Năsăudului, în Țara Oașului și în Ugocea. De la sensul inițial și de bază, «copil», a ajuns la sensul de «copil (fiu) de boier sau de domnitor»; din această cauză și-a restrâns aria de circulație” (Scurtu, 1966: 79-81). Termenii de cocon, cocoană sunt atestați în Țara Maramureșului, unde sunt folosiți predilect, dar e folosit și sinonimul prunc. În Chioar, Codrul și Lăpuș se folosește exclusiv termenul prunc „fiu”, aria compactă a termenului prunc fiind nord-vestul Transilvaniei (subdialectul crișean), unde este singurul termen întrebuințat (Scurtu, 1966: 51). Termen specific subdialectului maramureșean (Tratat, 1984: 347). – Et. nec. (MDA); probabil din coc(a) „copil” + suf. -on (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocon, -i, s.m. – 1. Copil, prunc. 2. Tânăr de neam; domn: „Această numire se folosește și azi pentru băiat, fată. Denotă că maramureșenii au fost nemeși, și când au ceva adunare, mai ales la composesorat, se intitulează boieri” (Bârlea 1924 II: 462); „Să văd mândrele ce fac / Și coconu mneu cel drag” (Papahagi 1925: 182). „Termen este încă viu în graiul maramureșean și, în parte, în graiul moldovenesc. A mai fost atestat în ținutul Năsăudului, în țara Oașului și în Ugocea. De la sensul inițial și de bază, «copil», a ajuns la sensul de «copil (fiu) de boier sau de domnitor»; din această cauză și-a restrâns aria de circulație” (Scurtu 1966: 79-81). Termenii de cocon, cocoană sunt atestați în Țara Maramureșului, unde sunt folosit predilect, dar e folosit și sinonimul prunc. În Chioar, Codrul și Lăpuș se folosește exclusiv termenul prunc, „fiu”, aria compactă a termenului prunc fiind nord-vestul Transilvaniei (subdialectul crișean), unde este singurul termen întrebuințat (Scurtu 1966: 51). – Din coc(a) „copil”, suf. -on (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1-oa) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
cuconi, cuconescverb
- 1. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Da ce nu șezi, cucoane Nicule?... – Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. DLRLC
-
- 2. A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îngâmfa
- Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. DLRLC
-
etimologie:
- cucon DEX '09 DEX '98
- cucoană DEX '09 DEX '98
cocon, coconi / cucon, cuconisubstantiv masculin
- 1. Termen de politețe care denumește un bărbat. DEX '09
- 1.1. (Azi pe cale de dispariție, uneori ca nuanță familiară sau disprețuitoare; în forma cuconul și în forma prescurtată conul) Denumire dată bărbaților din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresează acestora. DLRLCsinonime: domn
- În fine, sînt «cuconii», marii potentați. Cuconu Mihai, cuconu Alexe, cuconu Panică. BOGZA, A. I. 349. DLRLC
- Nepoții lui conu Costache. BASSARABESCU, N. 129. DLRLC
- Conul Leonida față cu reacțiunea [titlu]. CARAGIALE. DLRLC
- Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care una-două îi tolocănea, mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
- Cuconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari... NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
-
-
- 2. Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). DLR DEX '09
- Ajunsese coconul împărătesc fecioraș frumos la chip. SADOVEANU, D. P. 15. DLRLC
- Eu l-aș ținea și l-aș crește ca pe un cocon, dacă mi l-ați da mie. RETEGANUL, P. I 13. DLRLC
- La dreapta ei umblau doi coconi tineri ca de 14 și 15 ani. ODOBESCU, S. I 108. DLRLC
-
- 3. Copil mic, abia născut. DEX '09 DLRLCsinonime: nou-născut prunc sugaci sugar diminutive: coconaș
- Cum făcea băiat, murea și coconul și muma coconului. DELAVRANCEA, S. 86. DLRLC
- Iară Irod-lmpărat... Mulți coconi mici a tăiat. TEODORESCU, P. P. 11 4. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09