8 definiții pentru cucerie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUCERIE s. f. (Înv.) Cucernicie. – Cuceri + suf. -ie.
CUCERIE s. f. (Înv.) Cucernicie. – Cuceri + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Felicia
- acțiuni
cucerie sf [At: (a. 1689) GCR. I, 287 / Pl: ~ii / E: cf cuceri] (Înv) Cucernicie (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCERIE s. f. (Învechit) Cucernicie. Nu îndrăzni să intre, respectînd cuceria stăpîne-sei. NEGRUZZI, S. I 26.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucerie f. evlavie: Domnul sărută crucea cu multă cucerie Od.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuceríe f. Vechĭ. Evlavie, cucernicie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cucerie (înv.) s. f., art. cuceria, g.-d. cucerii, art. cuceriei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cucerie (înv.) s. f., art. cuceria, g.-d. cucerii, art. cuceriei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cucerie s. f., art. cuceria, g.-d. art. cuceriei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cuceriesubstantiv feminin
- 1. Cucernicie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cucernicie
- Nu îndrăzni să intre, respectînd cuceria stăpîne-sei. NEGRUZZI, S. I 26. DLRLC
-
etimologie:
- Cuceri + sufix -ie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.