CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚBITUS n. Osul dintre cot și umăr. /<fr., lat. cubitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Definiția este eronată. Cubitusul este unul dintre oasele antebrațului (alături de radius). - gall

CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚBITUS s. n. os lung, partea internă a antebrațului; ulnă. (< fr., lat. cubitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚBITUS s. (ANAT.) ulnă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cúbitus s. n., art. cúbitusul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cúbitus n. Anat. Numele latin al cotuluĭ, osul cel maĭ gros din cele doŭă ale antebrațuluĭ. V. cot.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink