CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. – Din fr. cubilot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CUBILÓU ~ri n. Cuptor vertical, în formă de cilindru, căptușit cu materiale refractare, folosit pentru fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. /<fr. cubilot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUBILÓU s.n. Cuptor în formă de coș, folosit pentru fuziunea fontei. [Pron. -lou. / < fr. cubilot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUBILÓU s. n. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei. (< fr. cubilot)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cubilóu s. n., art. cubilóul; pl. cubilóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink