CÚBIC, -Ă, cubici, -ce, adj. De forma unui cub (1), Privitor la cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, cu baza pătratică. ♦ Care conține puterea a treia a unei mărimi. – Din fr. cubique, lat. cubicus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cristi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚBIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are formă de cub. 2) Care ține de cub; propriu cubului. /<fr. cubique, lat. cubicus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚBIC, -Ă adj. Referitor la cub; ca un cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici prisme regulate. [Cf. fr. cubique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚBIC, -Ă I. adj. referitor la cub; în formă de cub. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare care prezintă câte patru axe de simetrie. II. s. f. (mat.) curbă de gradul al treilea. (< fr. cubique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚBIC adj. (prin Olt.) mașinat, (înv.) cubicesc. (Zahăr ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cúbic adj. m., pl. cúbici; f. sg. cúbică, pl. cúbice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cúbic, -ă adj. (lat. cúbicus, vgr. kybikós). Relativ la cub: rădăcina cubică. În formă de cub saŭ apropiat de forma cubuluĭ: pavaj de peatră [!] cubică (în realitate, e în formă de paralelipiped, ca și zahăru numit „cubic”, care, maĭ rar, se fabrică și'n formă exact cubică).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚBICĂ s.f. (Mat.) Curbă de gradul al treilea. [< fr. cubique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cubice s. n. pl. (intl.) zaruri.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink