CUBATÓR, -OÁRE s. m. f. funcționar specializat în cubajul buștenilor. (< cuba + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cubatór, cubatóri, s.m. (reg. înv.) tutor, epitrop, curator.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cubatór s. m., pl. cubatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink