cuțitărie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: cuțit + -ărie] 1 Meșteșugul cuțitarului (1). 2-3 Atelierul sau prăvălia cuțitarului (1). 4-5 Obiecte fabricate sau vândute de cuțitar (1). 6 (Csc) Set de cuțite (care face parte dintr-un serviciu).

CUȚITĂRIE sf. ⊕ ⚚ 1 Prăvălia sau atelierul cuțitarului ¶ 2 Meșteșugul cuțitarului ¶ 3 Obiectele ce fabrică sau vinde cuțitarul.

CUȚITĂRIE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vînd cuțite, bricege, foarfece etc. 2. (Cu sens colectivi Tot felul de cuțite; modele variate de cuțite. Au a figura în această expozițiune... sticlăriile, Olăriile... cuțităria, argintăria. ODOBESCU, S. II 94.

CUȚITĂRIE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vînd instrumente de tăiat. 2. Tot felul de cuțite. – (1) Din cuțitar + suf. -ie, (2) din cuțit + suf. -ărie.

CUȚITĂRIE ~i f. 1) Atelier sau magazin specializat unde se ascut sau se vând cuțite. 2) Tot felul de cuțite. /cuțit + suf. ~ărie

cuțitărie f. 1. meseria și prăvălia cuțitarului; 2. sculele făcute sau vândute de dânsul.

cuțităríe f. Arta de a face cuțite. Fabrica saŭ prăvălia cuțitaruluĭ.

cuțitărie s. f., art. cuțităria, g.-d. art. cuțităriei; pl. cuțitării, art. cuțităriile (desp. -ri-i-)

cuțitărie s. f., art. cuțităria, g.-d. art. cuțităriei; pl. cuțitării, art. cuțităriile

cuțitărie s. f., art. cuțităria, g.-d. art. cuțităriei; pl. cuțitării, art. cuțităriile