CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CUȘÁC s. (CONSTR.) riglă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cușác s. n., pl. cușácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cușác n., pl. e saŭ urĭ (turc. sîrb. bg. kušak). Azĭ Munt. Leț maĭ gros, stinghie de zaplaz: scîndura, cușacu, șipca și chear [!] grinda groasă crapă (Al. Cĭurcu, Curentul Noŭ, 1920, 171, 2).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink