8 definiții pentru ctitoră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; fondator de biserici sau de mănăstiri; p. ext. întemeietor al unei instituții, organizații, asociații etc. Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. Radu Racoviță vel-logofăt, cu a hă soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. – Variantă: (regional) titor, -ă (SLAVICI, N. I 49) s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ctitoră s. f., g.-d. art. ctitorei; pl. ctitore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ctitoră s. f., g.-d. art. ctitorei; pl. ctitore
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ctitoră s. f., g.-d. art. ctitorei; pl. ctitore
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CTITOR s. v. fondator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CTITOR s. fondator, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ctitor, ctitorisubstantiv masculin ctitoră, ctitoresubstantiv feminin
- 1. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire. DEX '09 DLRLC
- Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
- Radu Racoviță vel-logofăt, cu a lui soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. DLRLC
- 1.1. Fondator al unei instituții, asociații etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: așezător fondator urzitor întemeietor
-
etimologie:
- ktitorŭ DEX '98 DEX '09