2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.
ctitori vt [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: ctitor] A întemeia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la o biserică, o mănăstire, p. ext. la o instituție, organizație, asociație etc.) A întemeia, a fonda. Schituri ctitorite de voievozi și cneji. LESNEA, I. 8. Mi-a rămas drag acest tîrg... ctitorit de Mihai Viteazul. GALACTION, O. I 13.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CTITORI ~esc tranz. 1) (biserici, mănăstiri) A întemeia suportând cheltuielile; a fonda fiind ctitor. 2) fig. (instituții, așezăminte etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa; a fonda. /Din ctitor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ctitor, ~ă smf [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ti~, ~tur / Pl: ~ri, ~re / E: vsl ктиторъ] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; îf titor) Tutore. 4 (Reg; îf titor) Ziua următoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociații, instituții etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ctitur sm vz ctitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
titor sm vz ctitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; fondator de biserici sau de mănăstiri; p. ext. întemeietor al unei instituții, organizații, asociații etc. Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. Radu Racoviță vel-logofăt, cu a hă soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. – Variantă: (regional) titor, -ă (SLAVICI, N. I 49) s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TITOR s. m. v. ctitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CTITOR ~i m. 1) Persoană care suportă cheltuielile pentru ridicarea unui locaș sfânt. 2) fig. Fondator al unei instituții, asociații. /<sl. ktitoru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ctitor m. 1. întemeietor de locașe sfinte; 2. epitrop de biserică. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ctítor m. (vsl. rus. ktitorŭ, d. mgr. ktitor, d. ktizo, fundez). Vechĭ. Fundator, întemeĭetor. Munt. Trans. Epitrop de biserică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ctitori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, 3 sg. ctitorește, imperf. 1 ctitoream; conj. prez. 1 sg. să ctitoresc, 3 să ctitorească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ctitori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, imperf. 3 sg. ctitorea; conj. prez. 3 să ctitorească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ctitori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, imperf. 3 sg. ctitorea; conj. prez. 3 sg. și pl. ctitorească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ctitor s. m., pl. ctitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ctitor s. m., pl. ctitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ctitor s. m., pl. ctitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CTITORI vb. v. înființa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CTITORI vb. a constitui, a crea, a funda, a institui, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (~ un așezămînt, o societate culturală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CTITOR s. v. fondator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CTITOR s. fondator, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ctitor (ctitori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ctitori, ctitorescverb
-
- Schituri ctitorite de voievozi și cneji. LESNEA, I. 8. DLRLC
- Mi-a rămas drag acest tîrg... ctitorit de Mihai Viteazul. GALACTION, O. I 13. DLRLC
- 1.1. A pune bazele unei instituții, unei asociații etc. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- ctitor DEX '98 DEX '09
ctitor, ctitorisubstantiv masculin ctitoră, ctitoresubstantiv feminin
- 1. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire. DEX '09 DLRLC
- Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
- Radu Racoviță vel-logofăt, cu a lui soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. DLRLC
- 1.1. Fondator al unei instituții, asociații etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: așezător fondator urzitor întemeietor
-
etimologie:
- ktitorŭ DEX '98 DEX '09