2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.

ctitori vt [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: ctitor] A întemeia.

CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.

CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la o biserică, o mănăstire, p. ext. la o instituție, organizație, asociație etc.) A întemeia, a fonda. Schituri ctitorite de voievozi și cneji. LESNEA, I. 8. Mi-a rămas drag acest tîrg... ctitorit de Mihai Viteazul. GALACTION, O. I 13.

A CTITORI ~esc tranz. 1) (biserici, mănăstiri) A întemeia suportând cheltuielile; a fonda fiind ctitor. 2) fig. (instituții, așezăminte etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa; a fonda. /Din ctitor

CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.

ctitor, ~ă smf [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ti~, ~tur / Pl: ~ri, ~re / E: vsl ктиторъ] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; îf titor) Tutore. 4 (Reg; îf titor) Ziua următoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociații, instituții etc.

CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.

CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; fondator de biserici sau de mănăstiri; p. ext. întemeietor al unei instituții, organizații, asociații etc. Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. Radu Racoviță vel-logofăt, cu a hă soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. – Variantă: (regional) titor, -ă (SLAVICI, N. I 49) s. m. și f.

CTITOR ~i m. 1) Persoană care suportă cheltuielile pentru ridicarea unui locaș sfânt. 2) fig. Fondator al unei instituții, asociații. /<sl. ktitoru

ctitor m. 1. întemeietor de locașe sfinte; 2. epitrop de biserică. [Gr. mod.].

ctítor m. (vsl. rus. ktitorŭ, d. mgr. ktitor, d. ktizo, fundez). Vechĭ. Fundator, întemeĭetor. Munt. Trans. Epitrop de biserică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ctitori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, 3 sg. ctitorește, imperf. 1 ctitoream; conj. prez. 1 sg. să ctitoresc, 3 să ctitorească

ctitori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, imperf. 3 sg. ctitorea; conj. prez. 3 să ctitorească

ctitori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, imperf. 3 sg. ctitorea; conj. prez. 3 sg. și pl. ctitorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CTITORI vb. a constitui, a crea, a funda, a institui, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (~ un așezămînt, o societate culturală.)

CTITOR s. fondator, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ctitor (ctitori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie).

Intrare: ctitori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ctitori
  • ctitorire
  • ctitorit
  • ctitoritu‑
  • ctitorind
  • ctitorindu‑
singular plural
  • ctitorește
  • ctitoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ctitoresc
(să)
  • ctitoresc
  • ctitoream
  • ctitorii
  • ctitorisem
a II-a (tu)
  • ctitorești
(să)
  • ctitorești
  • ctitoreai
  • ctitoriși
  • ctitoriseși
a III-a (el, ea)
  • ctitorește
(să)
  • ctitorească
  • ctitorea
  • ctitori
  • ctitorise
plural I (noi)
  • ctitorim
(să)
  • ctitorim
  • ctitoream
  • ctitorirăm
  • ctitoriserăm
  • ctitorisem
a II-a (voi)
  • ctitoriți
(să)
  • ctitoriți
  • ctitoreați
  • ctitorirăți
  • ctitoriserăți
  • ctitoriseți
a III-a (ei, ele)
  • ctitoresc
(să)
  • ctitorească
  • ctitoreau
  • ctitori
  • ctitoriseră
Intrare: ctitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ctitor
  • ctitorul
  • ctitoru‑
plural
  • ctitori
  • ctitorii
genitiv-dativ singular
  • ctitor
  • ctitorului
plural
  • ctitori
  • ctitorilor
vocativ singular
  • ctitorule
  • ctitore
plural
  • ctitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titor
  • titorul
plural
  • titori
  • titorii
genitiv-dativ singular
  • titor
  • titorului
plural
  • titori
  • titorilor
vocativ singular
  • titorule
  • titore
plural
  • titorilor
ctitur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ctitori, ctitorescverb

  • 1. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Schituri ctitorite de voievozi și cneji. LESNEA, I. 8. DLRLC
    • format_quote Mi-a rămas drag acest tîrg... ctitorit de Mihai Viteazul. GALACTION, O. I 13. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A pune bazele unei instituții, unei asociații etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • ctitor DEX '98 DEX '09

ctitor, ctitorisubstantiv masculin
ctitoră, ctitoresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
    • format_quote Radu Racoviță vel-logofăt, cu a lui soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.