dexonline

info

12 definiții pentru crănțăni

din care

explicative (7)
morfologice (3)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRĂNȚĂNI, crănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. [Prez. ind. și: crănțăn] – Cranț + suf. -ăni.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

crănțăni vi [At: BARCIANU / Pzi: ~nesc / E: cranț + -ăni] 1 A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare Si: a ronțăi. 2 (D. foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

CRĂNȚĂNI, crănțănesc, vb. IV. Intranz. A face zgomot cu dinții rozînd ceva uscat sau tare; a ronțăi. ◊ (Despre foarfece) Au crănțănit foarfecele. C. PETRESCU, Î. II 76. – Variantă: crînțăni (C. PETRESCU, C. V. 14) vb. IV.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

A CRĂNȚĂNI ~esc intranz. A produce un sunet caracteristic fărâmițând cu dinții ceva tare și uscat. /cranț + suf. ~ăni

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

crânțăni vi vz crănțăni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

CRÎNȚĂNI vb. IV v. crănțăni.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crănțăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crănțănesc/crănțăn, 3 sg. crănțănește/crănțăne, imperf. 1 crănțăneam; conj. prez. 1 sg. să crănțănesc/să crănțăn, 3 să crănțănească/să crănțăne

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

crănțăni (a crănțăni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crănțănesc / crănțăn, imperf. 3 sg. crănțănea; conj. prez. 3 să crănțănească / să crănțăne

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de gall
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

crănțăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crănțănesc, imperf. 3 sg. crănțănea; conj. prez. 3 sg. și pl. crănțănească

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRĂNȚĂNI vb. v. ronțăi.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

CRĂNȚĂNI vb. a crănțăi, a ronțăi. (~ biscuiți.)

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: crănțăni

crănțăni¹ (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crănțăni	crănțănire	crănțănit crănțănitu‑	crănțănind crănțănindu‑	singular	plural
		(a) crănțăni	crănțănire	crănțănit crănțănitu‑	crănțănind crănțănindu‑	crănțănește	crănțăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	crănțănesc	(să) crănțănesc	crănțăneam	crănțănii	crănțănisem
	a II-a (tu)	crănțănești	(să) crănțănești	crănțăneai	crănțăniși	crănțăniseși
	a III-a (el, ea)	crănțănește	(să) crănțănească	crănțănea	crănțăni	crănțănise
plural	I (noi)	crănțănim	(să) crănțănim	crănțăneam	crănțănirăm	crănțăniserăm crănțănisem
	a II-a (voi)	crănțăniți	(să) crănțăniți	crănțăneați	crănțănirăți	crănțăniserăți crănțăniseți
	a III-a (ei, ele)	crănțănesc	(să) crănțănească	crănțăneau	crănțăniră	crănțăniseră

crănțăni² (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V334)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crănțăni	crănțănire	crănțănit crănțănitu‑	crănțănind crănțănindu‑	singular	plural
		(a) crănțăni	crănțănire	crănțănit crănțănitu‑	crănțănind crănțănindu‑	crănțăne	crănțăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	crănțăn	(să) crănțăn	crănțăneam	crănțănii	crănțănisem
	a II-a (tu)	crănțăni	(să) crănțăni	crănțăneai	crănțăniși	crănțăniseși
	a III-a (el, ea)	crănțăne	(să) crănțăne	crănțănea	crănțăni	crănțănise
plural	I (noi)	crănțănim	(să) crănțănim	crănțăneam	crănțănirăm	crănțăniserăm crănțănisem
	a II-a (voi)	crănțăniți	(să) crănțăniți	crănțăneați	crănțănirăți	crănțăniserăți crănțăniseți
	a III-a (ei, ele)	crănțăne	(să) crănțăne	crănțăneau	crănțăniră	crănțăniseră

crânțăni¹ (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crânțăni	crânțănire	crânțănit crânțănitu‑	crânțănind crânțănindu‑	singular	plural
		(a) crânțăni	crânțănire	crânțănit crânțănitu‑	crânțănind crânțănindu‑	crânțănește	crânțăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	crânțănesc	(să) crânțănesc	crânțăneam	crânțănii	crânțănisem
	a II-a (tu)	crânțănești	(să) crânțănești	crânțăneai	crânțăniși	crânțăniseși
	a III-a (el, ea)	crânțănește	(să) crânțănească	crânțănea	crânțăni	crânțănise
plural	I (noi)	crânțănim	(să) crânțănim	crânțăneam	crânțănirăm	crânțăniserăm crânțănisem
	a II-a (voi)	crânțăniți	(să) crânțăniți	crânțăneați	crânțănirăți	crânțăniserăți crânțăniseți
	a III-a (ei, ele)	crânțănesc	(să) crânțănească	crânțăneau	crânțăniră	crânțăniseră

crânțăni² (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V334)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crânțăni	crânțănire	crânțănit crânțănitu‑	crânțănind crânțănindu‑	singular	plural
		(a) crânțăni	crânțănire	crânțănit crânțănitu‑	crânțănind crânțănindu‑	crânțăne	crânțăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	crânțăn	(să) crânțăn	crânțăneam	crânțănii	crânțănisem
	a II-a (tu)	crânțăni	(să) crânțăni	crânțăneai	crânțăniși	crânțăniseși
	a III-a (el, ea)	crânțăne	(să) crânțăne	crânțănea	crânțăni	crânțănise
plural	I (noi)	crânțănim	(să) crânțănim	crânțăneam	crânțănirăm	crânțăniserăm crânțănisem
	a II-a (voi)	crânțăniți	(să) crânțăniți	crânțăneați	crânțănirăți	crânțăniserăți crânțăniseți
	a III-a (ei, ele)	crânțăne	(să) crânțăne	crânțăneau	crânțăniră	crânțăniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

crănțăni, crănțănesc / crănțăni, crănțănverb

1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: crănțăi ronțăi
2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. DEX '09 DEX '98
- format_quote Au crănțănit foarfecele. C. PETRESCU, Î. II 76. DLRLC

etimologie:

Cranț + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.