crăiță sf [At: ȘINCAI, HR. I, 120/20 / V: ~iuță, crei~ / Pl: ~țe / E: crai + -iță] 1-10 (Șhp) Crăiasă (1-4, 7) (mică). 11 (Buc) Femeie de moravuri ușoare. 12 (Înv; îs) ~ța mare Concina mare. 13 (Înv; îs) ~ța mică Concina mică. 14 (Bot; lpl) Vâzdoagă (Tagetes erecta). 15 (Bot; lpl) Vâzdoagă (Tagetes patula). 16 (Bot) Specie de pere lunguiețe, verzi, fragede. 17 (Bot) Varietate de struguri albi Si: crăișor (49). 18 (Bot; reg) Burete-domnesc, comestibil, rar, pe deasupra ca o catifea purpurie, pe dedesubt galben-auriu, care crește prin păduri și locuri nisipoase. 19 (Bot; reg) Ciupercă înaltă, comestibilă, cu carnea albă. 20 (Bot; reg) Ciupercă necomestibilă Si: căciula-șarpelui. 21 (Bot; reg) Soi de ciuperci comestibile de pădure, galbene-roșiatice Si: ouț, roniță. 22 (Bot; reg) Ciuperca albă Amanita cesarea. 23 (Olt; art) Dans popular cu ritm vioi. 24 (Olt; art) Melodie după care se execută crăița (23).

CRĂIȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina puternică și ramificată și cu flori galbene-portocalii cu miros pătrunzător (Tagetes erecta). Iar v-ați uscat? întrebă el pe o tufă de crăițe. HOGAȘ, DR. II 94. Leliță, leliță, Leliță Săftiță, Ia ieși la portiță!-Foaie de crăiță, Auz, neiculiță! TEODORESCU, P. P. 313. 2. Varietate de ciupercă comestibilă a cărei pălărie este în partea exterioară ca o catifea purpurie, iar pe dedesubt galbenă-aurie; crește în păduri de cer și în locuri nisipoase. 3. (Rar, la jocul de cărți) Damă. Iată crăița de spatii. SADOVEANU, Z. C. 209. – Variantă: creiță (DELAVRANCEA, H. T. 154, TEODORESCU, P. P. 658) s. f.

CRĂIȚĂ ~e f. (diminutiv de la crăiasă) 1) Fiică a craiului. 2) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vâzdoagă. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria purpurie pe deasupra și galbenă-aurie pe dedesubt. [Sil. cră-i-] /crai + suf. ~iță

crăiță f. 1. damă la jocul concinei, cartea cu zece ochi de carò și cea cu doi ochi de treflă; 2. Bot. văzdoagă.

crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.

crăință sf vz crăiță

crăiuță sf vz crăiță

creiță sf vz crăiță

creíță, V. crăiță.

crăiță s. f., g.-d. art. crăiței; pl. crăițe

crăiță s. f., g.-d. art. crăiței; pl. crăițe

crăiță s. f., g.-d. art. crăiței; pl. crăițe

CRĂIȚĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) vâzdoagă, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), săscută, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

CRĂIȚĂ s. v. cocotă, curvă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, prostituată, regină, târfă.

CRĂIȚĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) vîzdoagă, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), săscuță, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

crăiță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. DAMĂ. FEMEIE DE STRADĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. PROSTITUATĂ. REGINĂ. TÎRFĂ.

crăițele 1. Joc* popular din complexul călușului*, în Dolj și Mehedinți. 2. Joc. pop. românesc răspândit în Oltenia. Este o „horă (1) de mână” jucată de femei. Are ritm binar* și o mișcare vioai, cu deplasări ample prin pași alergați și ușori.

Cră/iască, -iță, -iuțu v. Craiu 5, 6.

TAGETES L., CRĂIȚE, OCHIȘELE, VÎZDOAGE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 32 specii, erbacee, anuale, ramificate, cu miros destul de puternic, tulpină erectă, robustă. Frunze opuse sau alterne, penate, foarte rar întregi, fără stipele. Flori galbene, portocalii, brune- închis sau cu pete roșii-maro, dispuse în capitule mari, solitare și lung-pedunculate, reunite în corimbe, foliolele involucrului așezate pe un rînd, concrescute între ele pînă spre vîrf, florile marginale ligulate, femele, fertile, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Papul format din scvame scurte.

crăiță, crăițe s. f. femeie ușuratică.