2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

crăci [At: CREANGĂ, P. 54 / Pzi: ~ăcesc / E: crac] (Pfm) 1-2 vtr (D. oameni) A (se) crăcăna (3-4). 3 vt (Pex; d. obiecte) A se desface în unghi. 4-5 vtr (D. dinții ferăstrăului) A (se) strâmba în direcții diferite. 6 vr (D. oameni) A merge cu picioarele depărtate.

CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.

crăcì v. Mold. a crăcăna: se crăcește cu un picior la răsărit CR.

CRACĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRACĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

cra sf [At: PANN, P. V. I, 90 / V: crea~ / Pl: crăci / E: ns cf crac, creangă] 1 Creangă. 2 (Îe) A-și tăia -ca de sub picioare A-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. 3 Ramură. 4 Ramificație la coarnele cerbului. 5 (Lpl) Crac (9).

CRACĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

CRACĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore].

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.

crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcesc, 3 sg. crăcește, imperf. 1 crăceam; conj. prez. 1 sg. să crăcesc, 3 să crăcească

crăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcesc, imperf. 3 sg. crăcea; conj. prez. 3 să crăcească

crăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcesc, imperf. 3 sg. crăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. crăcească

cra s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

cra s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

cra s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRA s. creangă, ramură, (rar) ram, (înv. și reg.) stîlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. și Olt.) crac. (O ~ de măr.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crăci, crăcesc, vb. tranz, refl. – A (se) crăcăna. ♦ (top.) Crăcești, numele vechi al satului Mara (com. Desești), din Maramureșul istoric. – Din crac „picior” (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.

a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită.

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer.

Intrare: crăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crăci
  • crăcire
  • crăcit
  • crăcitu‑
  • crăcind
  • crăcindu‑
singular plural
  • crăcește
  • crăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crăcesc
(să)
  • crăcesc
  • crăceam
  • crăcii
  • crăcisem
a II-a (tu)
  • crăcești
(să)
  • crăcești
  • crăceai
  • crăciși
  • crăciseși
a III-a (el, ea)
  • crăcește
(să)
  • crăcească
  • crăcea
  • crăci
  • crăcise
plural I (noi)
  • crăcim
(să)
  • crăcim
  • crăceam
  • crăcirăm
  • crăciserăm
  • crăcisem
a II-a (voi)
  • crăciți
(să)
  • crăciți
  • crăceați
  • crăcirăți
  • crăciserăți
  • crăciseți
a III-a (ei, ele)
  • crăcesc
(să)
  • crăcească
  • crăceau
  • crăci
  • crăciseră
Intrare: cracă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cra
  • craca
plural
  • crăci
  • crăcile
genitiv-dativ singular
  • crăci
  • crăcii
plural
  • crăci
  • crăcilor
vocativ singular
plural
creacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crăci, crăcescverb

  • 1. A (se) crăcăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crăcăna
    • format_quote Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. DLRLC
    • format_quote Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. DLRLC
etimologie:
  • crac DEX '09 DEX '98

cra, crăcisubstantiv feminin

  • 1. Ramură (mai groasă) a unui copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • format_quote Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. DLRLC
    • format_quote Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. DLRLC
    • chat_bubble A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • crac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.