26 de definiții pentru crâng

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu.

CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu.

crâng sn [At: PSALT. (1651), ap. DA / V: ~âg, cring / Pl: ~uri / E: bg крагъ] 1-2 (Înv; nob) Centru (al unui loc) Cf crug. 3 (Înv; iuz) Eveniment important. 4 (Ast; pop; rar; lpl) Ciclu. 5 (îvr; îs) ~ul cerului Bolta cerească. 6 (îvr; îas) Adâncime de la fața pământului până pe lumea cealaltă. 7 (Ast; pop; îae) Calea lactee. 8 (Îrg) Curs. 9 (Îrg) Circuit. 10 (Îrg) Direcție. 11 (Îrg; îs) ~ul anului Durată a anului. 12 (Mol; îs) Cum stă ~ul Situație. 13 (Mol; îas) Afacere. 14 (Înv; Buc) Indicator al ceasului. 15-17 (Îoc codru) Pădure (tânără sau) (mică ori) de formă circulară. 18 Pădure deasă de aluni, fagi, frasini etc. crescută în locul unei păduri tăiate Si: (reg) buciu, rădiu. 19-20 Loc acoperit cu (tufe sau) arbuști Si: (reg) huceag. 21 Pădure bătrână de lângă un oraș Si: dumbravă, sihlă. 22 Ridicătură de pământ în câmp, de unde se vede până departe. 23-24 (Pop; îe) Bate ~ul, să sară iepurii Caută (să afle sau) să găsească ceva. 25-26 (Pop; îe) A lua ~ul în cap A fugi (de frică) foarte repede. 27 (Îae) A se ascunde în păduri. 28 (Înv) Cărare. 29 (Înv) Umplutură de crengi la un baraj distrus de inundație. 30 (Rar) Bucată de pâine Si: codru. 31 Câmp nelucrat. 32 Parte a morii învârtită de roata cea mică din interior Si: (reg) fanar, fener, prâsnel, prâstelnic, vălug, vălog. 33 (Pop; îe) S-a întors ~ul morii S-au schimbat vremurile. 34 (Fig; înv) Axă a pământului. 35 (Îvr; îf cring) Braț.

CRÂNG ~uri n. 1) Pădurice tânără. 2) Loc acoperit cu tufe. /<sl. krongu

crâng n. 1. pădure tânără sau mică (care se regenerează cu deosebire din lăstari); 2. tufiș des [Slav. KRÕGŬ, cerc; primitiv: pădure circulară, v. vorba următoare].

crâng n. 1. Mold. prisnelul morii prin care trec măselile roții; 2. Buc. crug: crângul cerului. [Slav. KRÕGŬ, cerc (v. crug)].

CRÎNG, crînguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. Intr-un crîng ce-l vezi, ca-n vis, Stins mijind spre zări de lume, E o zină fără nume Cu ochi mariun cer deschis. TOMA, C. V. 140. Nu voia să asculte nici la păsărelele ce ciripeau... nu căuta nici la floricelele ce se ascundeau prin desișurile crîngurilor. ISPIRESCU, L. 58. E-un miros de tei în crînguri, Dulce-i umbra de răchiți, Și sîntem atît de singuri Și atît de fericiți! EMINESCU, O. I 210. Prin crînguri tăcute Apa-i răcoroasă, Frunza e umbroasă. TEODORESCU, P. P. 435. ♦ Loc acoperit cu arbuști, cu tufe; tufăriș, desiș. Către seară cînd el cîntă, glasul lui tremurător Mînă somnul în spre crîngul de tufani de iasomie, Unde mii de păsărele stau s-adoarmă printre flori. D. ZAMFIRESCU, la MACEDONSKI, O. IV 52. 2. (Rar, determinat prin «al cerului») Boltă cerească, firmament. S-au dus sub crîngul cerului. SBIERA, P. 91. Și noi ne-am luat Din conac în conac, Pe cai de olac, Pe crîngul cerului, Pe fața pămîntului. SEVASTOS, N. 100.

CRÎNG s.n. (Mold.) Ciclu, curs. Cu 4 vremi crîngul anului l-ai încununat. DM. 12r; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ Soartă, destin. Crîng. NCCD (gl.). ♦ (Trans. SV) Direcție (de urmat). Botezul și cina Domnului . . . trebuiaște sâ le slujim, și isprava și folosul lor trebuiește să le spunem șl alte crînguri ale credinței direpte. PSALTIRE (1651). Etimologie: sl. krǫgŭ.

crîng n., pl. urĭ (vsl. krongŭ, cerc, zodiac, adică „țarc, îngrăditură”, d. vgerm. hrinc, ngerm. ring, inel; rus. krug, cerc; ung. korong, strung de olărie. V. crug). Ciclu, cerc, crug: crîngu anuluĭ, luniĭ. Crîngu ceruluĭ 1) mîna anuluĭ, schimbarea timpuluĭ în bine saŭ în răŭ: s’a schimbat crîngu’n secetă, merge crîngu spre vară, s’a mărit crîngu zileĭ; 2) steaŭa polară (N. Dens. 962). Prîsnelu fusuluĭ moriĭ (în care se’nbucă dințiĭ roateĭ mișcătoare). Pădurice: crîngu Buzăuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂNG s. 1. v. desiș. 2. v. prâsnel.

CRÂNGUL CERULUI s. v. boltă, cer, firmament.

CRÎNG s. 1. (BOT.) desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.) 2. (TEHN.) prîsnel, (reg.) fanar, prîstelnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.)

crîngul cerului s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crîng (crînguri), s. n.1. (Înv.) Cerc, ciclu. – 2. (Înv.) Firmament. – 3. (Bucov.) Cadran de ceas. – 4. Pădurice, mai ales în valea unui rîu, formînd un fel de insulă mai mult sau mai puțin rotundă. Sl. krǫgŭ „cerc” (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), cf. sb. krug „ogor circular”. Este dublet al lui crug, s. n. (ciclu; orbită, sferă), din sb. sau rus. krug. Sensul de „pădure”, explicabil prin sinuozitățile rîurilor în care se formează, coincide cu crivină; cf. o explicație diferită, dar mai puțin probabilă, în DAR. Cf. creangă.Der. crîngos, adj. (acoperit de arbori); crînjel, s. n. (Munt., bucată rotundă; formă caracteristică a excrementului omenesc).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crâng, crânguri, s.n. (înv.) 1. centru (al unui loc). 2. (la pl.) ciclu, crug. 3. (rar) boltă, firmament. 4. (reg.) situație, treabă, afacere. 5. arătătorul ceasului.

crâng, crânguri, s.n. – 1. Manivelă (la tocilă; la fântâna cu roată; la vârtelniță). 2. Piesă la moară (Budești, Vad, Bârsana). 3. Cuier de lemn de brad, cu crengi (Giulești, Oncești, Petrova) (ALRRM, 1973: 541). 4. Partea superioară a mecanismului pe care olarii confecționau obiecte de ceramică (I. Pop, 1970). – Din sl. krongǔ „roată, cerc, îngrăditură, țarc” < germ. hrinc, germ. Ring „inel” (Cihac, Conev, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX).

crâng, -uri, s.n. – 1. Manivelă (la tocilă; la fântâna cu roată; la vârtelniță). 2. Piesă la moară (Budești, Vad, Bârsana). 3. Cuier de lemn de brad, cu crengi (Giulești, Oncești, Petrova) (ALR 1973: 541). 4. Partea superioară a mecanismului pe care olarii confecționau obiecte de ceramică (I. Pop 1970). – Din sl. krogŭ „cerc”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRÎNG (< sl.) s. n. 1. Pădure a cărei regenerare se face pe cale vegetativă (din lăstari), conducerea arboretului realizîndu-se într-o perioadă scurtă de timp (1-40 ani). În c. tăierile se fac împrăștiat pe tot cuprinsul pădurii. ♦ Pădure tînără. ♦ Tufăriș, desiș. 2. Așezare rurală permanentă din zonele montane alcătuite din pîlcuri de gospodării, dispersate pe mari suprafețe de teren, situată în partea centrală a M-ților Apuseni.

CRÎNGU, com. în jud. Teleorman, pe Călmățui; 3.935 loc. (1991).

CRÎNGURILE, com. în jud. Dîmbovița; 3.415 loc. (1991). Reșed. com. este satul Bădulești.

Intrare: crâng
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâng
  • crângul
  • crângu‑
plural
  • crânguri
  • crângurile
genitiv-dativ singular
  • crâng
  • crângului
plural
  • crânguri
  • crângurilor
vocativ singular
plural
crâg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cring
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâng, crângurisubstantiv neutru

  • 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-un crîng ce-l vezi, ca-n vis, Stins mijind spre zări de lume, E o zînă fără nume Cu ochi mari – un cer deschis. TOMA, C. V. 140. DLRLC
    • format_quote Nu voia să asculte nici la păsărelele ce ciripeau... nu căuta nici la floricelele ce se ascundeau prin desișurile crîngurilor. ISPIRESCU, L. 58. DLRLC
    • format_quote E-un miros de tei în crînguri, Dulce-i umbra de răchiți, Și sîntem atît de singuri Și atît de fericiți! EMINESCU, O. I 210. DLRLC
    • format_quote Prin crînguri tăcute Apa-i răcoroasă, Frunza e umbroasă. TEODORESCU, P. P. 435. DLRLC
    • 1.1. Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Către seară cînd el cîntă, glasul lui tremurător Mînă somnul în spre crîngul de tufani de iasomie, Unde mii de păsărele stau s-adoarmă printre flori. D. ZAMFIRESCU, la MACEDONSKI, O. IV 52. DLRLC
  • chat_bubble rar (în) sintagmă Crângul cerului = bolta cerească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-au dus sub crîngul cerului. SBIERA, P. 91. DLRLC
    • format_quote Și noi ne-am luat Din conac în conac, Pe cai de olac, Pe crîngul cerului, Pe fața pămîntului. SEVASTOS, N. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.