2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂȘMAR s. m. v. cârciumar.

CÂRCIUMAR, cârciumari, s. m. Proprietar al unei cârciumi. [Var.: crâșmar, (reg.) crăcimar s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.

CRĂCIMAR s. m. v. cârciumar.

cârciumar sm [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: ~cim~, ~rșmar, (reg) câjmar, crăcimar, crâcimar, crâjmar, crijmar, crișmar / Pl: ~i / E: cârciumă + -ar] Proprietar de cârciumă.

CÂRCIUMAR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmar, (reg.) crăcimar s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.

CÎRCIUMAR, cîrciumari, s. m. Persoană care ține o cîrciumă. Doi țărani se tocmeau de afară cu cîrciumarul voinic și gras. REBREANU, R. I 93. Măi podar, Măi cîrciumar, Trage podul, Să trec Oltul. TEODORESCU, P. P. 292. – Variantă: crăcimar (pronunțat crăci-mar) (NEGRUZZI, S. II 233) s. m.

CRÎȘMAR, crîșmari, s. m. (Mold., Transilv.) Cîrciumar. Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15. Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44. Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.

CÂRCIUMAR ~i m. Persoană care ține o cârciumă. [Sil. câr-ciu-] /cârciumă + suf. ~ar

cârciumar m. cel ce ține o cârciumă.

cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+crâșmar (pop.) s. m., pl. crâșmari

cârciumar s. m., pl. cârciumari

cârciumar s. m., pl. cârciumari

cârciumar s. m., pl. cârciumari

Intrare: crâșmar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarul
  • crâșmaru‑
plural
  • crâșmari
  • crâșmarii
genitiv-dativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarului
plural
  • crâșmari
  • crâșmarilor
vocativ singular
  • crâșmarule
  • crâșmare
plural
  • crâșmarilor
Intrare: cârciumar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumar
  • cârciumarul
  • cârciumaru‑
plural
  • cârciumari
  • cârciumarii
genitiv-dativ singular
  • cârciumar
  • cârciumarului
plural
  • cârciumari
  • cârciumarilor
vocativ singular
  • cârciumarule
  • cârciumare
plural
  • cârciumarilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarul
  • crâșmaru‑
plural
  • crâșmari
  • crâșmarii
genitiv-dativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarului
plural
  • crâșmari
  • crâșmarilor
vocativ singular
  • crâșmarule
  • crâșmare
plural
  • crâșmarilor
crijmar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârșmar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
câjmar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărcimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăcimar
  • crăcimarul
  • crăcimaru‑
plural
  • crăcimari
  • crăcimarii
genitiv-dativ singular
  • crăcimar
  • crăcimarului
plural
  • crăcimari
  • crăcimarilor
vocativ singular
  • crăcimarule
  • crăcimare
plural
  • crăcimarilor
crișmar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâșmar, crâșmarisubstantiv masculin

  • 1. regional Cârciumar. DLRLC
    sinonime: cârciumar
    • format_quote Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15. DLRLC
    • format_quote Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44. DLRLC
    • format_quote Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23. DLRLC

cârciumar, cârciumarisubstantiv masculin

  • 1. Proprietar al unei cârciumi. DLRLC DEX '09 NODEX Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Doi țărani se tocmeau de afară cu cîrciumarul voinic și gras. REBREANU, R. I 93. DLRLC
    • format_quote Măi podar, Măi cîrciumar, Trage podul, Să trec Oltul. TEODORESCU, P. P. 292. DLRLC
etimologie:
  • cârciumă + sufix -ar. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.