2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUȚARE s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța.

cruțare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/7 / Pl: ări / E: cruța] 1 Economie. 2 Menajare. 3 Îndurare. 4 Lăsare în viață Si: cruțat1 (2). 5 (Îe) Fără ~ Fără milă. 6 Îngăduire.

CRUȚARE, cruțări, s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța.

CRUȚARE s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. ◊ Loc. adv. Fără cruțare = fără milă, fără îndurare, cu strășnicie, cu cruzime. Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. Împăratul... pe toți i-a tăiat, fără cruțare, de le plînge lumea de milă. CREANGĂ, P. 78. În zădar lot cu ocară ne mustri fără cruțare. CONACHI, P. 281.

cruțare f. 1. fapta de a cruța și efectul ei; 2. îndurare, milă; fără cruțare.

cruțáre f. Acțiunea de a cruța. Milă, îndurare: contra Cartaginejilor Romaniĭ aŭ procedat fără cruțare.

CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Et. nec.

CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Et. nec.

cruța [At: COD. VOR. 169/6 / Pzi: cruț și (îvr) ez, (sst) esc / E: nct] 1 vt (Înv; este un lucru) A păstra în stare bună. 2-3 vti (Înv; c. este averea, banii etc. sau intranzitiv cu prep din, dintru) A economisi. 4 vt (C. este o ființă) A menaja. 5 vt (Subiectul este o persoană foarte puternică sau divinitatea) A ocroti. 6 vt A se îndura de... 7-8 vt (C. este viața, sufletul, capul; construit cu dativul persoanei interesate) A lăsa în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 9-10 vtr (Înv) A (se) păzi. 11 vt (Mai ales în legătură cu negația nu; c. e omul) A ierta (de pedeapsă). 12 vt (C. este porunca, îndemnul etc.) A respecta. 13 vt (Iuz) A ezita. 14-15 vtr (Iuz) A (se) evita. 16-17 vtr A (se) ocoli.

CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o persoană) A ierta, a scuti (de pedeapsă), a se îndura de... De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. V. 8. Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață, a nu ucide. Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I 3. Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44. ◊ (Complementul indică vina sau greșeala iertată) Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165. 2. A trata (pe cineva) cu milă, cu înțelegere; a menaja. A vegheat toată noaptea lîngă bolnav, ca să-și cruțe priete nul.Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293. ♦ A păzi, a feri. Mai biize cruță-ți capul, că poate ți-o mai trebui. CREANGĂ, P. 170. 3. (Cu privire la obiecte care se cheltuiesc, se consumă, se uzează) A folosi cu prevedere, a economisi. Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225. Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă. 4. (Învechit) A se da în lături; a se codi, a ezita. Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278.

A CRUȚA cruț tranz. 1) (persoane) A scuti de o pedeapsă; a scuti iertând greșelile. ◊ ~ viața cuiva a lăsa în viață pe cineva după ce a fost osândit la moarte. 2) (persoane) A trata cu înțelepciune; a menaja. 3) (bani, provizii etc.) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderație, pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sănătatea, eforturi etc.) A păstra cu grijă. /Cuv. autoht.

cruțà v. 1. a trata cu blândețe, cu moderațiune: cruță pe cei învinși; 2. a scuti de: cruță-mi această osteneală; 3. a economisi, a păstra sănătatea: cruță-te, cruță-ți vorbele. [Cf. albanez KRUȚENĬ, a cruța].

cruț, a v. tr. (alb. kurtsénĭ, cruț, d. lat. *curtiare, a scurta). Păstrez, nu cheltuĭesc: a cruța baniĭ, pinea, forțele. Scutesc, dispensez: ĭ-am cruțat această osteneală. Tratez blînd, nu jăfuĭesc orĭ nu ucid, miluĭesc: a-ĭ cruța pe ceĭ învinșĭ, o boală care nu cruță. A nu cruța nimica pentru reușită, a face tot posibilu p. reușită. V. refl. Mă feresc de muncă, de emoțiunĭ: cruță-te, că eștĭ bătrîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cruțare s. f., g.-d. art. cruțării

cruțare s. f., g.-d. art. cruțării

cruțare s. f., g.-d. art. cruțării

cruța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cruț, 3 cruță; conj. prez. 1 sg. să cruț, 3 să cruțe

cruța (a ~) vb., ind. prez. 3 cruță

cruța vb., ind. prez. 1 sg. cruț, 3 sg. și pl. cruță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUȚARE s. 1. v. absolvire. 2. menajare. (~ cuiva bolnav.)

CRUȚARE s. 1. absolvire, iertare, scutire. (~ cuiva de o pedeapsă.) 2. menajare. (~ cuiva bolnav.)

CRUȚA vb. 1. v. absolvi. 2. a menaja, (înv. fig.) a înconjura. (Îl ~ cât putea de griji.) 3. v. menaja. 4. v. precupeți.

CRUȚA vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

cruța vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI.

CRUȚA vb. 1. a absolvi, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de pedeapsă.) 2. a menaja, (înv. fig.) a înconjura. (Îl ~ cît putea de griji.) 3. a se conserva, a se menaja, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!) 4. a precupeți, (înv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cruța (-ț, -at), vb.1. A economisi, a cheltui puțin. – 2. A trata cu menajament, a nu obosi, a nu abuza. – 3. A proteja, a ocroti. – 4. A ierta, a scuti. – 5. (Înv.) A se supune, a respecta. – 6. A evita. Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un lat. *curtiāre „a tăia”, fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu, Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu, Lr., 264) fie prin intermediul alb. kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140). Această der. este greu de susținut, căci sensurile 3-5, care sînt la fel de vechi ca celelalte, nu se pot explica pe baza ideii de „scurt”. Credem că este vorba de același cuvînt ocroti „a proteja, a sprijini”, din sl. okrotiti; mai bine zis că trebuie pornit de la sl. krotiti „a atenua, a calma”, chiar dacă fonetismul nu este clar. După Lexiconul de la Buda, din lat. *cruciāre „a încrucișa”; cuvînt autohton, după Miklosich, Slaw. Elem., 10; din lat. *curatiāre, după Crețu, 351.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător.

Intrare: cruțare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruțare
  • cruțarea
plural
  • cruțări
  • cruțările
genitiv-dativ singular
  • cruțări
  • cruțării
plural
  • cruțări
  • cruțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cruța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruța
  • cruțare
  • cruțat
  • cruțatu‑
  • cruțând
  • cruțându‑
singular plural
  • cruță
  • cruțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruț
(să)
  • cruț
  • cruțam
  • cruțai
  • cruțasem
a II-a (tu)
  • cruți
(să)
  • cruți
  • cruțai
  • cruțași
  • cruțaseși
a III-a (el, ea)
  • cruță
(să)
  • cruțe
  • cruța
  • cruță
  • cruțase
plural I (noi)
  • cruțăm
(să)
  • cruțăm
  • cruțam
  • cruțarăm
  • cruțaserăm
  • cruțasem
a II-a (voi)
  • cruțați
(să)
  • cruțați
  • cruțați
  • cruțarăți
  • cruțaserăți
  • cruțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruță
(să)
  • cruțe
  • cruțau
  • cruța
  • cruțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cruțare, cruțărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a cruța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără cruțare = fără milă, fără îndurare, cu strășnicie, cu cruzime. DLRLC
      • format_quote Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. DLRLC
      • format_quote Împăratul... pe toți i-a tăiat, fără cruțare, de le plînge lumea de milă. CREANGĂ, P. 78. DLRLC
      • format_quote În zădar lot cu ocară ne mustri fără cruțare. CONACHI, P. 281. DLRLC
etimologie:
  • vezi cruța DEX '98 DEX '09

cruța, cruțverb

  • 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. DLRLC
    • format_quote A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. V. 8. DLRLC
    • format_quote Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54. DLRLC
    • format_quote Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165. DLRLC
    • chat_bubble A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I 3. DLRLC
      • format_quote Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
  • 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: menaja
    • format_quote A vegheat toată noaptea lângă bolnav, ca să-și cruțe prietenul. DLRLC
    • format_quote Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293. DLRLC
    • 2.1. Feri, păzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: feri păzi
      • format_quote Mai bine cruță-ți capul, că poate ți-o mai trebui. CREANGĂ, P. 170. DLRLC
  • 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: economisi
    • format_quote Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225. DLRLC
    • format_quote Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă. DLRLC
  • 4. învechit A se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.