4 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUT s. n. crotă. (< engl. krwth)

CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Et. nec.

CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Et. nec.

CURUT, curuți, s. m. 1. Nume dat țăranilor români și maghiari participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.[1]

  1. După alte surse: CURUȚ, curuți. LauraGellner

cruța [At: COD. VOR. 169/6 / Pzi: cruț și (îvr) ez, (sst) esc / E: nct] 1 vt (Înv; este un lucru) A păstra în stare bună. 2-3 vti (Înv; c. este averea, banii etc. sau intranzitiv cu prep din, dintru) A economisi. 4 vt (C. este o ființă) A menaja. 5 vt (Subiectul este o persoană foarte puternică sau divinitatea) A ocroti. 6 vt A se îndura de... 7-8 vt (C. este viața, sufletul, capul; construit cu dativul persoanei interesate) A lăsa în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 9-10 vtr (Înv) A (se) păzi. 11 vt (Mai ales în legătură cu negația nu; c. e omul) A ierta (de pedeapsă). 12 vt (C. este porunca, îndemnul etc.) A respecta. 13 vt (Iuz) A ezita. 14-15 vtr (Iuz) A (se) evita. 16-17 vtr A (se) ocoli.

curuț sm [At: NECULCE, ap. TDRG / V: cruț / Pl: ~i / E: mg kuruc] (Îrg) 1 Ostaș răsculat din oastea lui Gheorghe Doja. 2 (Pex) Rebel revoltat contra stăpânirii maghiare Cf lobonț.

CURUȚI s. m. pl. 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.[1]

  1. Masc. sing. și: curut (vezi DEX’09). — LauraGellner

CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o persoană) A ierta, a scuti (de pedeapsă), a se îndura de... De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. V. 8. Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață, a nu ucide. Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I 3. Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44. ◊ (Complementul indică vina sau greșeala iertată) Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165. 2. A trata (pe cineva) cu milă, cu înțelegere; a menaja. A vegheat toată noaptea lîngă bolnav, ca să-și cruțe priete nul.Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293. ♦ A păzi, a feri. Mai biize cruță-ți capul, că poate ți-o mai trebui. CREANGĂ, P. 170. 3. (Cu privire la obiecte care se cheltuiesc, se consumă, se uzează) A folosi cu prevedere, a economisi. Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225. Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă. 4. (Învechit) A se da în lături; a se codi, a ezita. Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278.

A CRUȚA cruț tranz. 1) (persoane) A scuti de o pedeapsă; a scuti iertând greșelile. ◊ ~ viața cuiva a lăsa în viață pe cineva după ce a fost osândit la moarte. 2) (persoane) A trata cu înțelepciune; a menaja. 3) (bani, provizii etc.) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderație, pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sănătatea, eforturi etc.) A păstra cu grijă. /Cuv. autoht.

cruțà v. 1. a trata cu blândețe, cu moderațiune: cruță pe cei învinși; 2. a scuti de: cruță-mi această osteneală; 3. a economisi, a păstra sănătatea: cruță-te, cruță-ți vorbele. [Cf. albanez KRUȚENĬ, a cruța].

cruț, a v. tr. (alb. kurtsénĭ, cruț, d. lat. *curtiare, a scurta). Păstrez, nu cheltuĭesc: a cruța baniĭ, pinea, forțele. Scutesc, dispensez: ĭ-am cruțat această osteneală. Tratez blînd, nu jăfuĭesc orĭ nu ucid, miluĭesc: a-ĭ cruța pe ceĭ învinșĭ, o boală care nu cruță. A nu cruța nimica pentru reușită, a face tot posibilu p. reușită. V. refl. Mă feresc de muncă, de emoțiunĭ: cruță-te, că eștĭ bătrîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cruța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cruț, 3 cruță; conj. prez. 1 sg. să cruț, 3 să cruțe

cruța (a ~) vb., ind. prez. 3 cruță

cruța vb., ind. prez. 1 sg. cruț, 3 sg. și pl. cruță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUȚA vb. 1. v. absolvi. 2. a menaja, (înv. fig.) a înconjura. (Îl ~ cât putea de griji.) 3. v. menaja. 4. v. precupeți.

CRUȚA vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

cruța vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI.

CRUȚA vb. 1. a absolvi, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de pedeapsă.) 2. a menaja, (înv. fig.) a înconjura. (Îl ~ cît putea de griji.) 3. a se conserva, a se menaja, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!) 4. a precupeți, (înv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cruța (-ț, -at), vb.1. A economisi, a cheltui puțin. – 2. A trata cu menajament, a nu obosi, a nu abuza. – 3. A proteja, a ocroti. – 4. A ierta, a scuti. – 5. (Înv.) A se supune, a respecta. – 6. A evita. Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un lat. *curtiāre „a tăia”, fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu, Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu, Lr., 264) fie prin intermediul alb. kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140). Această der. este greu de susținut, căci sensurile 3-5, care sînt la fel de vechi ca celelalte, nu se pot explica pe baza ideii de „scurt”. Credem că este vorba de același cuvînt ocroti „a proteja, a sprijini”, din sl. okrotiti; mai bine zis că trebuie pornit de la sl. krotiti „a atenua, a calma”, chiar dacă fonetismul nu este clar. După Lexiconul de la Buda, din lat. *cruciāre „a încrucișa”; cuvînt autohton, după Miklosich, Slaw. Elem., 10; din lat. *curatiāre, după Crețu, 351.

curuț (curuți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curuț, curuți, s.m. (înv.) țăranii conduși de Doja în luptele împotriva turcilor și nobililor; rebel, insurgent, revolutionar, lobonț.

cruth, probabil primul tip de instr. cordofon cu arcuș* apărut în Europa. De origine celtică, cunoscut din sec. 7 sub diferite denumiri (chrotta britannica, crotta, crowd, crth, crwd etc.), prototipul avea trei coarde întinse peste tastieră*. Corpul de formă dreptunghiulară era prevăzut cu un fel de căluș* rudimentar și orificii de vibrație în formă de „f”-uri. Mai târziu apar și coarde burdon (II, 2), în număr de 1-2. Trecând prin diferite forme și denumiri [fidula, giga (2) etc.] din c. se dezvoltă marea familie a violelor* și a lirelor cu arcuș (v. liră).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător.

CRUȚ cf. vb. a cruța. 1. Cruțul, Ion (Sd VI 494); 2. Cruț/ești s.; -escu, D., clucer(î Div).

Intrare: crut
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crut
  • crutul
  • crutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • crut
  • crutului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Cruț
Cruț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cruț
Intrare: cruța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruța
  • cruțare
  • cruțat
  • cruțatu‑
  • cruțând
  • cruțându‑
singular plural
  • cruță
  • cruțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruț
(să)
  • cruț
  • cruțam
  • cruțai
  • cruțasem
a II-a (tu)
  • cruți
(să)
  • cruți
  • cruțai
  • cruțași
  • cruțaseși
a III-a (el, ea)
  • cruță
(să)
  • cruțe
  • cruța
  • cruță
  • cruțase
plural I (noi)
  • cruțăm
(să)
  • cruțăm
  • cruțam
  • cruțarăm
  • cruțaserăm
  • cruțasem
a II-a (voi)
  • cruțați
(să)
  • cruțați
  • cruțați
  • cruțarăți
  • cruțaserăți
  • cruțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruță
(să)
  • cruțe
  • cruțau
  • cruța
  • cruțaseră
Intrare: curuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curuț
  • curuțul
  • curuțu‑
plural
  • curuți
  • curuții
genitiv-dativ singular
  • curuț
  • curuțului
plural
  • curuți
  • curuților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curut
  • curutul
  • curutu‑
plural
  • curuți
  • curuții
genitiv-dativ singular
  • curut
  • curutului
plural
  • curuți
  • curuților
vocativ singular
plural
cruț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crutsubstantiv neutru

etimologie:

cruța, cruțverb

  • 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. DLRLC
    • format_quote A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. V. 8. DLRLC
    • format_quote Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54. DLRLC
    • format_quote Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165. DLRLC
    • chat_bubble A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I 3. DLRLC
      • format_quote Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
  • 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: menaja
    • format_quote A vegheat toată noaptea lângă bolnav, ca să-și cruțe prietenul. DLRLC
    • format_quote Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293. DLRLC
    • 2.1. Feri, păzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: feri păzi
      • format_quote Mai bine cruță-ți capul, că poate ți-o mai trebui. CREANGĂ, P. 170. DLRLC
  • 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: economisi
    • format_quote Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225. DLRLC
    • format_quote Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă. DLRLC
  • 4. învechit A se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278. DLRLC
etimologie:

curuț, curuțisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat țăranilor români și maghiari participanți la războiul țărănesc din 1514. DEX '09
  • 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.