COSTREI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. koštrjava.

COSTREI m. Plantă erbacee anuală din familia gramineelor, cu flori purpurii și rădăcini târâtoare, puternice, dăunătoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. koštrjava

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

Crataegus crus-galli L. Specie care, înflorește în mai.: Flori albe, dispuse în corimb, în vîrful ramurilor. Lujeri cu ghimpi mari (cca 8 cm), orizontali. Arbust de 2-7 m înălțime. Fructe mari, comestibile, decorative toamna, roșii-corai.

COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. v. mohor. 4. v. troscot.

COSTREI s. v. iarba-câinelul pir-de-țelină, pir-gros.

costrei s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii.