CRUNTÁT, -Ă, cruntați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încruntat. – V. crunta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și cruntez] – Lat. cruentare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cruntá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crúntă / crunteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s´o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink