3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (10)
- relaționale (9)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRUNTA, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.
CRUNTA, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRUNTA vb. I v. încrunta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care comite fapte crude; violent, inuman. ♦ Încruntat. 2. Care inspiră groază; înfiorător. ♦ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge; însângerat. – Lat. cruentus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
crund, ~ă a vz crunt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crunt, ~ă [At: CORESI, PS., ap. GCR I, 11 / V: crund, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: ml cruentus] 1 a (Înv) Însângerat. 2 a (Îs) Rană ~ă Rană grea. 3 a (Înv; îs) Ou ~ Primul ou ouat, cu ușoare urme de sânge. 4 a (D. război, lovitură etc.) Sângeros. 5 a Violent. 6 a Barbar. 7 a Înfiorător. 8 a Încruntat. 9 a (Îs) Muncă sau osteneală ~ă Muncă extrem de grea. 10 av Crâncen. 11 av Nemilos. 12 av Încruntat. 13 av Foarte mult. 14 a Însângerat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrunta [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / Pzi: încrunt / E: în- + crunta] 1-2 vtr (Înv) A (se) umple de sânge. 3-4 vtr (Înv) A (se) înroși de sânge. 5 vt (Înv) A bate pe cineva, umplându-l de sânge. 6 vt (Înv) A mușca pe cineva până ce sângerează. 7 vr (Pop) A sângera din cauza unei răni. 8 vr (Pop; spc) A-i ieși cuiva sânge dintr-un dinte lovit. 9 vr (Înv; fig) A se mânji cu o faptă urâtă, condamnabilă. 10 vt (Pop) A tăia puțin ca să dea sângele. 11 vt (Pop; spc) A cresta în formă de cruce pleoapa ochilor la oi. 12 vr A privi cu asprime. 13 vt (Nob) A fixa pe cineva cu priviri cmnte. 14-15 vtr (D. sprâncene) A (se) încreți. 16-17 vtr (D. oameni) A apropia sprâncenele și a face cute verticale pe frunte, în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare, mirare etc. 18 vt (îvp) A tunde puțin mustățile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ◊ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ◊ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge, însângerat. – Lat. cruentus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni sau manifestările lor) însetat de sînge, de fapte crude, de omoruri; violent, crud, neomenos. Iar Negruzzi... Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorite Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O, I 32. Păcat de așa frumusețe și mindrețe de femeie, să fie așa de cruntă. CARAGIALE, O. I 309. ◊ (Despre animale, mai ales despre fiare) Zimbru!... Fiara cruntă și turbată- ALECSANDRI, P. II 93. ♦ Încruntat. Zile întregi stas nemișcat și crunt, cu botul pe laba frîntă. GALACTION. O. I 311. 2. Care inspiră groază; amenințător, grozav, înfiorător- l-au trimes peste munți crunți, unde se bat munții cap în cap. SBIERA, P. 64. De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. 1 147. Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează. ALECSANDRI, P. II 14. ◊ (Adverbial) Crunt viscolul își fluiera balada. TULBURE, V. R. 12. Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos In ochii fiului privea. COȘBUC, P. I 270. În zid de marmur negru se uită crunt și drept. EMINESCU, O. I 94. Baba... privi crunt pe toți mesenii. ȘEZ. II 190. ♦ Fig. Foarte mult, foarte tare, strașnic, grozav. (Adverbial) Îi luă în primire majurul Codău, care se îmbătase crunt. CAMILAR, N. I 65. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Care face să curgă, mult sînge; sîngeros, crîncen, teribil. Prin crunt bubuit de granată luptau Sub roșul stindard muncitorii. TOMA, C. V. 179. Cruntele războaie a lui Napoleon. NEGRUZZI, S. I 295. Dracul-voievod ținu mai mulți ani, cu mirarea tutulor popoarelor, războaie crunte cu turcii. BĂLCESCU, O. I 193. 4. (Învechit și regional) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; insîngerat. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și-aruncă fierul crunt din mîni. COȘBUC, P. I 114. ◊ (Pleonastic) Scinteie desperarea în ochii-i crunți de sînge. EMINESCU, O. I 88 Rană cruntă = rană adîncă, grea. Am crunte răni-simt sîngele curgînd. TOMA, C. V. 185.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. Refl. 1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. 2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. ◊ Tranz. Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. – Prez. ind. și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45). – Variantă: (învechit și popular) crunta, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care provoacă suferințe grave; extrem de crud; atroce; feroce. 2) (despre lupte, bătălii) Care se caracterizează prin înverșunare, prin cruzime; crâncen. 3) Care este plin de sânge; însângerat. /<lat. cruentus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNCRUNTA mă încrunt intranz. 1) A exprima nemulțumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfățișare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNCRUNTA încrunt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crunt a. sângeros, grozav: fapte crunte, luptă cruntă. [Lat. CRUENTUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încruntà v. 1. a (se) însângera: să se încrunte toată apa cu sânge; 2. a privi aspru, sălbatec: a încrunta ochii din sprâncene. [Lat. CRUENTARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crunt, -ă adj. (lat. cruentus, d. cruor, sînge, de unde vine și crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros: căutătură cruntă. Plin (mînjit) de sînge (vechĭ): cuțit crunt. Trans. Mold. Oŭ crunt, primu oŭ al uneĭ găinĭ (care e de multe orĭ plin de sînge). Adv. În mod crunt: a bate crunt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s’o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încrúnt, a -á v. tr. (d. crunt). Vechĭ. Cruntez. Azĭ. Mă uĭt furios (sălbatic): a încrunta sprincenele, ochiĭ. V. intr. Încrunt din ochĭ, din sprincene, mă uĭt furios. V. refl. Mă uĭt furios: a te încrunta la cineva. – În Olt. și încront (Șez. 1922, 54).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crunta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. crunt/cruntez, 2 sg. crunți/cruntezi, 3 cruntă/cruntează; conj. prez. 1 sg. să crunt/să cruntez, 3 să crunte/să crunteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
crunta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 cruntă/cruntează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crunta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cruntă / cruntează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crunt adj. m., pl. crunți; f. cruntă, pl. crunte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încrunt, 2 sg. încrunți, 3 încruntă; conj. prez. 1 sg. să încrunt, 3 să încrunte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
crunt adj. m., pl. crunți; f. cruntă, pl. crunte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încrunta (a ~) vb., ind. prez. 3 încruntă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crunt adj. m., pl. crunți; f. sg. cruntă, pl. crunte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrunta vb., ind. prez. 1 sg. încrunt, 3 sg. și pl. încruntă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrunt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRUNTA vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crunta vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat. 3. adj. v. atroce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCRUNTA vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCRUNTA vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crîncen, crud, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. adj. atroce, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCRUNTA vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încrunta vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se încrunta ≠ a se descrunta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
crunt (cruntă), adj. – 1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. Lat. cruentus (Pușcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento. – Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreți; refl., a-și încreți fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparțină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Pușcariu 824; Candrea-Dens., 415; și DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s. f. (pată de sînge; privire amenințătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a liniști, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
crunta, crunt / crunta, cruntezverb
- 1. A se încrunta. DEX '09 DEX '98sinonime: încrunta
etimologie:
- cruentare DEX '09 DEX '98
crunt, cruntăadjectiv
- 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care comite fapte crude. DEX '09 DLRLC
- Iar Negruzzi... Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorîte Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O, I 32. DLRLC
- Păcat de așa frumusețe și mîndrețe de femeie, să fie așa de cruntă. CARAGIALE, O. I 309. DLRLC
- (Despre animale, mai ales despre fiare) Zimbru!... Fiara cruntă și turbată. ALECSANDRI, P. II 93. DLRLC
- 1.1. Încruntat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încruntat
- Zile întregi sta nemișcat și crunt, cu botul pe laba frîntă. GALACTION. O. I 311. DLRLC
-
-
- 2. Care inspiră groază. DEX '09 DLRLCsinonime: amenințător grozav înfiorător
- l-au trimes peste munți crunți, unde se bat munții cap în cap. SBIERA, P. 64. DLRLC
- De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. 1 147. DLRLC
- Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează. ALECSANDRI, P. II 14. DLRLC
- Crunt viscolul își fluiera balada. TULBURE, V. R. 12. DLRLC
- Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos În ochii fiului privea. COȘBUC, P. I 270. DLRLC
- În zid de marmur negru se uită crunt și drept. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
- Baba... privi crunt pe toți mesenii. ȘEZ. II 190. DLRLC
- 2.1. Foarte mult, foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi luă în primire majurul Codău, care se îmbătase crunt. CAMILAR, N. I 65. DLRLC
-
-
- 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Care face să curgă, mult sânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin crunt bubuit de granată luptau Sub roșul stindard muncitorii. TOMA, C. V. 179. DLRLC
- Cruntele războaie a lui Napoleon. NEGRUZZI, S. I 295. DLRLC
- Dracul-voievod ținu mai mulți ani, cu mirarea tutulor popoarelor, războaie crunte cu turcii. BĂLCESCU, O. I 193. DLRLC
-
- 4. Plin de sânge. DEX '09 DLRLCsinonime: însângerat
- Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și-aruncă fierul crunt din mîni. COȘBUC, P. I 114. DLRLC
- Scînteie desperarea în ochii-i crunți de sînge. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
- 4.1. Rană cruntă = rană adâncă, grea. DLRLC
- Am crunte răni – simt sîngele curgînd. TOMA, C. V. 185. DLRLC
-
-
etimologie:
- cruentus DEX '09 DEX '98
încrunta, încruntverb
- 1. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
- Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. DLRLC
- Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. DLRLC
- Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. DLRLC
- Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. DLRLC
- Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. DLRLC
-
-
- L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. DLRLC
- Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. DLRLC
- Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. DLRLC
- 2.1. Cu privire la ochi: înroși. DLRLCsinonime: înroși
- Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: încruntez. DLRLC
etimologie:
- În + crunta DEX '09 DEX '98