7 definiții pentru crudiciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRUDICIUNE, crudiciuni, s. f. (Reg.) Aliment care se mănâncă crud. – Crud + suf. -iciune.
CRUDICIUNE, crudiciuni, s. f. (Reg.) Aliment care se mănâncă crud. – Crud + suf. -iciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
crudiciune [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~duc~ / Pl: ~ni / E: crud + -iciune] (Reg) Aliment care se mănâncă crud.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRUDICIUNE, crudiciuni, s. f. (Regional) Aliment care nu trebuie fiert sau fript, care se mănîncă crud... În loc de mîncare îi puneau în traistă crudiciuni, prune- acre și ceapă, și-i dădeau drumul. PREDA, Î. 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cruduciune sf vz crudiciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crudiciune (reg.) s. f., g.-d. art. crudiciunii; pl. crudiciuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
crudiciune (reg.) s. f., g.-d. art. crudiciunii; pl. crudiciuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crudiciune s. f., g.-d. art. crudiciunii; pl. crudiciuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
crudiciune, crudiciunisubstantiv feminin
- 1. Aliment care se mănâncă crud. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În loc de mîncare îi puneau în traistă crudiciuni, prune acre și ceapă, și-i dădeau drumul. PREDA, Î. 19. DLRLC
-
etimologie:
- Crud + sufix -iciune. DEX '98 DEX '09