CRÚCNĂ, crucne, s. f. Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului. – După germ. Krücke.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

crúcnă s. f., g.-d. art. crúcnei; pl. crúcne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink