CRUCIȘĂTOR, crucișătoare, s. n. Navă de luptă de 5 000 – 30 000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete. – [În]crucișa + suf. -ător. (după fr. croiseur).

crucișător sn [At: DA / Pl: ~oare / E: (în)crucișa + -(ăi)tor după fr croiseur] Vas de război mai ușor și mai rapid decât cuirasatele, folosit la recunoașteri, ca avangardă etc.

CRUCIȘĂTOR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc. – [În]crucișa + suf. -ător. (După fr. croiseur).

CRUCIȘĂTOR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decît cuirasatul, servind ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri, la protejarea țărmului sau la acțiuni active împotriva navelor de luptă inamice. (în forma crucișetor) Crucișetorul Elisabeta, venit de la Sevastopol, trebuia să încarce cărbuni. BART, E. 359. – Variantă: crucișetor s. n.

CRUCIȘĂTOR s.n. Navă de război mai rapidă decît cuirasatul, dar mai ușoară și mai puțin puternică decît acesta, servind pentru interceptarea liniilor de comunicație ale inamicului. [Var. crucișetor s.n. / după fr. croiseur, germ. Kreuzer].

CRUCIȘĂTOR s. n. navă militară cuirasată, rapidă, armată cu tunuri de calibru mijlociu, pentru misiuni de luptă, de escortă, de recunoaștere etc. (după fr. croiseur)

CRUCIȘĂTOR ~oare n. Navă militară rapidă, cuirasată, înzestrată cu tunuri și rachete, folosită drept avangardă a unei escadre în misiunile de recunoaștere. /a (în)crucișa + suf. ~ător

*crucișătór, V. încrucișător.

CRUCIȘETOR s. n. v. crucișător.

CRUCIȘETOR s.n. v. crucișător.

crucișător s. n., pl. crucișătoare

crucișător s. n., pl. crucișătoare

crucișător s. n., pl. crucișătoare

crucișător

crucișător, -toare.

CRUCIȘĂTÓR (după fr. croiseur) s. n. Navă de luptă de tonaj de 5.000-30.000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete.