cruciș [At: CANTEMIR, I. I. I, 184 / Pl: ~uri și ~e / E: cruce + -iș] 1 av (Îlav) În ~ În formă de cruce Si: încrucișat. 2 av (D. luptători; îe) A se prinde ~ A-și înlănțui brațelele. 3 av (D. drumuri; îe) A se face ~ A se intersecta. 4 av (Îe) A se uita ~ A privi sașiu. 5 av (Fig; îae) A privi dușmănos. 6 av (Pop; îe) A înghiți ~ A se îneca. 7 av Transversal. 8 av În direcție opusă. 9 av (Pop; îlav) (În) ~ și (în) curmeziș Pretutindeni. 10 av (Îal) Cu de-amănuntul. 11 av (Înv; îlav) De ~ul Oblic. 12 av (Pop; îe) A sta de-a ~ul, a se pune ~ (și curmeziș), (rar) în lungiș și-n ~ A lupta (cu toate mijloacele) împotriva a ceva. 13 a Care este în formă de cruce. 14 a Sașiu. 15 a (Fig) Dușmănos. 16 sf (Înv) Încrucișare. 17 sn (Ccr; mpl) Răspântie. 18 sf (Mol) Cruce (mică).

CRUCIȘ², -Ă, cruciși, -e, adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre persoane) Sașiu; fig. dușmănos. Intră în vorbă Coțușcă, pîndindu-și mai cu strășnicie vîrful nasului ascuțit, cu ochii lui cruciși. CAMILAR, N. II 268. Au fost nevoiți să se înghesuie prin birourile lor strîmte... pentru a face loc noilor camarazi pe care îi priviră cu ochi cruciși. PAS, Z. III 29. ◊ (Adverbial, în expr.) A se uita cruciș = a avea privirile încrucișate, a fi sașiu; fig. a privi (pe cineva) pieziș, cu dușmănie. Nu se poate stăpîni să nu se uite la ea cruciș. STANCU, D. 34. 2. Care se întretaie. Drumuri crucișe. ▭ Două triunghiuri crucișe. EMINESCU, N. 45. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce, v. cruce. Au arat Țăranii gospodari pînă-n prundiș Și brazda au semănat-o în cruciș, Să lege spicul greu, cu rod bogat. POEZ. N. 385.

CRUCIȘ² ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se uită încrucișat; sașiu; ceacâr. 2) (despre ochi) Care este orientat în cruce; sașiu; ceacâr; zbanghiu; ponciș; încrucișat. 3) Care se încrucișează. Drumuri ~e. /cruce + suf. ~iș

cruciș³ (răspântie) (înv.) s. n.

cruciș¹ adj. m., pl. cruciși; f. crucișă, art. crucișa, pl. crucișe

cruciș¹ adj. m., pl. cruciși; f. crucișă, pl. crucișe

cruciș adj. m., pl. cruciși; f. sg. crucișă, pl. crucișe

cruciș, f. crucișă, pl. crucișe

CRUCIȘĂ s. v. aripă, cruce, spetează.

crucișă s. v. ARIPĂ. CRUCE. SPETEAZĂ.

CRUCIȘ adj., adv. 1. adj. v. sașiu. 2. adv. v. sașiu. 3. adj., adv. v. pieziș. 4. adv. cruce. (S-au așezat ~ în calea lor.)

CRUCIȘE s. pl. v. aripi.

CRUCIȘ adj., adv. 1. adj. chiorîș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 2. adv. chiondorîș, chiorîș, încrucișat, sașiu, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Se uită, privește ~.) 3. adj., adv. oblic, pieziș. (O linie ~.)

CRUCIȘE s. pl. (TEHN.) aripi (pl.), cumpene (pl.), fofelnițe (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de țesut.)