CRUCIÁDĂ, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 și 1270 și care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupația musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică și politică; p. gener. orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii în evul mediu. [Pr.: -ci-a-. – Var.: cruciátă s. f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refăcut după cruce).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cristi | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUCIÁDĂ ~e f. ist. Fiecare din cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse în Orientul apropiat de feudalii din Europa, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Isus Hristos, urmăreau cucerirea de noi teritorii. [G.-D. cruciadei; Sil. ci-a-] /<fr. croissade, it. crociata
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUCIÁDĂ s.f. Nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii. [Pron. -ci-a-, var. cruciată s.f. / < cruce, după it. cruciata, fr. croisade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRUCIÁDĂ s. f. 1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cruciádă s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. cruciádei; pl. cruciáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cruciátă f., pl. e (d. cruciat). Nume dat, în evu mediŭ, expedițiunilor armatelor creștineștĭ care se luptaŭ contra păgînilor ca să libereze Ierusalimu saŭ contra ereticilor. Fig. Luptă înverșunată și concentrată. – Fals -adă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink