crosnă sf [At: NECULCE, ap. DA / V: croas~, ~ne, ~oznă, (reg) ~oajnă, ~ojnă, ~nie, ~oșnă, ~oșne, ~oznie / Pl: ~ne / E: bg крощна] (Reg) 1 Curea cu cârlig de care se agață (la hamali) greutățile care se duc în spinare. 2 Sarcină (de lemne sau vreascuri) care se poartă în spinare. 3 Braț de lemne de foc, aranjate și legate astfel încât să poată fi luate în spinare, iar legăturile să poată fi petrecute peste mâini sau peste piept. 4 (Spc; înv) Traistă a copilului de școală. 5 (Înv) Raniță. 6 (Fig; îf croasnă) Copil nevoiaș. 7 Umflătură. 8 Mulțime de obiecte așezate în ordine.

CROSNĂ, crosne, s. f. Sarcină, mai ales desemne sau de vreascuri, pe care o poartă cineva în spinare. Adusei vro cîteva crosne de lemne. GORJAN, H. I 114. ♦ Maldăr de obiecte așezate regulat, în ordine. Lăsai oamenilor mei cuvînt. să facă iarăși crosnele de scînduri și să le așeze pe o altă plută. GALACTION, O. I 63. – Variante: croșnă (CREANGĂ, P. 151), crosnie (VISSARION, B. 268) s. f.

crosnă f. 1. cârligul hamalului; 2. povară de dus în spinare, sarcină de lemne: se întoarse cu o crosnă bună de lemne ISP.; 3. pachet de lucruri de ale casei: umbla cu crosna în spate din stăpân în stăpân CR. [Bulg. KROSNO].

crósnă și (Trans. Mold.) cróșnă f., pl. e (rus. króšnĕa, bg. króšnĕa, krosna, coș de purtat în spinare; ceh. krosno, krošna, cîrlig de hamal; vsl. krosno. V. încrosnez. Bern. 1, 624). Sarcină, bagaj cît se poate duce’n spinare: aŭ purces cum aŭ putut, uniĭ numaĭ cu croșna și cu copiiĭ în brațe (Nec. 2, 273), șĭ-a petrecut vĭața cu croșna’n spinare (Ĭorga, Neam. Rom. Lit. 3,514). – Și croașnă. La Ctcu crosnă și crósnie, sarcină, funie de hamal. V. cîrcă.

croajnă sf vz crosnă

croasnă sf vz crosnă

crojnă sf vz crosnă

crosne sf vz crosnă

crosnie sf vz crosnă

croșnă sf vz crosnă

croșne sf vz crosnă

croznă sf vz crosnă

croznie sm vz crosnă

CROSNIE s. f. v. crosnă.

cróșnă, V. crosnă.

crosnă s. f., g.-d. art. crosnei; pl. crosne

crosnă s. f., g.-d. art. crosnei; pl. crosne

crosnă s. f., g.-d. art. crosnei; pl. crosne

crosnă

crosnă, -ne.

crosnă, crosne, s.f. (reg.) 1. cârlig, funie sau curea cu care se prinde un pachet dus în spinare. 2. legătură, sarcină, maldăr de lemne sau de vreascuri pe care le poate duce un om în spinare. 3. orice sarcină dusă în spinare (bagaj, traistă, raniță, rucsac etc.). 4. umflătură, boltă.