CROTON s. m. arbust, arbore din familia euforbiaceelor, cu semințe conținând ulei toxic. (< fr. croton)

*crotón m. ca plantă și n. ca substanță (vgr. króton, krótonos, ricin). Un copăcel eŭforbiaceŭ numit și odogacĭ (croton eluteria și croton cascarilla). Scoarța luĭ se întrebuințează în med. contra diareilor vechĭ, a catarelor pulmonare ș. a.

CODIAEUM Juss., CROTON, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din Malaezia, cca 14 specii din care: Codiaeum variegatum (L.) Bl. var. pictum (Lodd.) Müll. Arg. (syn. C. pictum Hook.; Croton variegatus L.) folosit ca plantă de apartament, arbust cca 2 m înălțime în patrie, în cultură pînă la 75 cm. Frunze variate ca formă și culoare – frecvent lanceolate, ascuțite dar și lobate sau liniare la unele forme, ovate, eliptice, întregi, mai mult sau mai puțin simetrice, ușor cordiforme sau rotunjite la bază, brune, roșii, roz, portocalii, violacee, galbene, în combinații sub formă de striuri, pete, puncte. Flori albe, nesemnificative (Pl. 23, fig. 132).