CRONOGRAFÍE, cronografii, s. f. Scriere de cronici, de cronografe¹. – Din ngr. hronográfia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CRONOGRAFÍE f. Totalitate a scrierilor în care evenimentele sunt redate în ordine cronologică. [Art. cronografia; G.-D. cronografiei; Sil. -fi-e] /<ngr. chronographia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe¹. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cronografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cronografíe f. (vgr. hronographía). Cronică, anale, scriere a cronicelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink