cronografie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: ngr χρονογραφια] Scriere de cronografe¹.

CRONOGRAFIE, cronografii, s. f. Scriere de cronici, de cronografe.

CRONOGRAFIE s.f. Scriere de cronici, de cronografe¹. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia].

CRONOGRAFIE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia)

CRONOGRAFIE f. Totalitate a scrierilor în care evenimentele sunt redate în ordine cronologică. [Art. cronografia; G.-D. cronografiei; Sil. -fi-e] /<ngr. chronographia

cronografie f. scrierea de cronici: cronografia bizantină.

*cronografíe f. (vgr. hronographía). Cronică, anale, scriere a cronicelor.

cronografie (desp. -no-gra-) s. f., art. cronografia; g.-d. art. cronografiei; pl. cronografii, art. cronografiile (desp. -fi-i-)

cronografie (-no-gra-) s. f., art. cronografia; g.-d. art. cronografiei; pl. cronografii, art. cronografiile

cronografie s. f. (sil. -gra-) → grafie

cronografie (gr. chronographie „descrierea timpului”), figură de compoziție care constă în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se scurg, cu alte cuvinte cadrul spațial al trecerii unui fragment de timp, cum ar fi: începutul zilei, înserarea etc. (P). În literatura română, găsim exemple strălucite de c. În proza lui Sadoveanu, în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, sau Noapte de vară de George Coșbuc, în care ni se descrie înserarea.

CRONOGRAFIE (< gr. chronos, timp și graphein, a scrie) Figură de compoziție care constă în încadrarea, în expunere, a unei descrieri, a unui tablou, a unei întîmplări într-un anumit moment al zilei. Ex. Era în murgul serii și soarele sfințise. A puțurilor cumpeni țipînd parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde spre jghiab întins pășea. (I.H. RĂDULESCU, Sburătorul)

CRONO- „timp, durată, temporalitate”. ◊ gr. khronos „timp, durată” > fr. chrono-, germ. id., engl. id., it. crono- > rom. crono-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul științific al ritmurilor biologice ale viețuitoarelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de timp; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument pentru înregistrarea duratelor de desfășurare a evenimentelor, fenomenelor, operațiilor etc. 2. Aparat automat de precizie, utilizat la verificarea funcționării cronometrelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Totalitatea operelor în care faptele sînt prezentate cronologic. 2. Figură de stil care constă în descrierea temporală a unor momente sau evenimente; ~gram (v. -gram), s. n., cronogramă* (1); ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Informație dată de literele unei inscripții, ale unei fraze etc., care au și o semnificație numerală, reprezentînd cifre romane; sin. cronogram. 2. Historiogramă*; ~hidroizopletă (v. hidro-₁, v. izo-, v. -pletă), s. f., cronoizopletă a umidității; ~izopletă (v. izo-, v. -pletă), s. f., linie care unește pe o hartă punctele cu aceeași umiditate; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu datarea evenimentelor istorice în vederea stabilirii succesiunii acestora. 2. Istoria vieții unui ecosistem, alcătuită din aspecte filogenetice și aspecte bionomice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru măsurarea timpului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument de precizie, folosit pentru măsurarea intervalelor de timp; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei în timp a fiecărei operații componente; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp; ~taraxie (v. -taraxie), s. f., confuzie în orientarea temporală, asociată cu incapacitatea de a identifica datele și de a le aprecia durata timpului; ~trop (v. -trop), adj., referitor la regularitatea unui ritm.