CRONOFÁG, -Ă adj. (Fam.) Mâncător, consumator de timp. [Cf. gr. chronos – timp, phagein – a mânca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONOFÁG, -Ă adj. (Fam.) Mâncător, consumator de timp. [Cf. gr. chronos – timp, phagein – a mânca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONOFÁG, -Ă adj. (fam.) consumator de timp. (< crono- + -fag2)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cronofág, -ă adj., s.m.f. (fam.) Consumator de timp ◊ „Eseu, critică și teorie literară: premiul al II-lea – «Cronoclasm și Cronofagi» de G.C. din Iași [...]” R.lit. 10 I 85 p. 2 //din crono- + -fag; M. Avram în LL 4/83 cu înregistrări anterioare, Th. Hristea în R.lit. 17 V 84//
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink