CRONAXÍE s. f. Timpul minim în care are loc o excitație; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv, un mușchi etc., pentru a-l excita. – Din fr. chronaxie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CRONAXÍE s. f. timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. (< fr. chronaxie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cronaxíe s. f. (sil. mf. cron-), art. cronaxía, g.-d. cronaxíi, art. cronaxíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink