cronțăni v [At: DA ms / Pzi: ~onțăn, ~nesc / E: cronț + ~(ă)ni] A ronțăi (1).

CRONȚĂ(N)I (-ănesc, -ăesc) vb. tr. A ronțăi: îi aude Țiganul cronțăind: „Măi, ce rozi tu acolo?” (VOR.).

cronțănésc (est) și rónțăĭ saŭ -ĭésc (vest și sud) v. intr. și tr. (d. cronț, ronț). Mănînc făcînd cronț-cronț: cronțănea niște posmagĭ. – În nord și hrojdesc.