2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROMIZARE, cromizări, s. f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea sporirii rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. – Din cromiza.

cromizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: cromiza] Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel, pentru creșterea rezistenței la coroziune și la uzură.

CROMIZARE, cromizări, s. f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. – Din cromiza.

CROMIZARE s.f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom a stratului superficial al unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la oxidare, coroziune și uzură. [< cromiza].

CROMIZARE s. f. tratament termochimic de cementare cu crom. (< cromiza)

CROMIZA, cromizez, vb. I. Tranz. A supune operației de cromizare. – Din fr. chromiser.

CROMIZA, cromizez, vb. I. Tranz. A supune operației de cromizare. – Din fr. chromiser.

cromiza vt [At: DEX-S / Pzi: ~zez / E: fr chromiser] A supune cromizării.

CROMIZA vb. I. tr. A trata o piesă metalică prin procedeul cromizării. [< fr. chromiser].

CROMIZA vb. tr. a supune cromizării. (< fr. chromiser)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cromizare s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări

cromizare s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări

cromizare s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări

cromiza vb., ind. prez. 1 sg. cromizez, 3 sg. și pl. cromizea

Intrare: cromizare
cromizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cromizare
  • cromizarea
plural
  • cromizări
  • cromizările
genitiv-dativ singular
  • cromizări
  • cromizării
plural
  • cromizări
  • cromizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cromiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cromiza
  • cromizare
  • cromizat
  • cromizatu‑
  • cromizând
  • cromizându‑
singular plural
  • cromizea
  • cromizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cromizez
(să)
  • cromizez
  • cromizam
  • cromizai
  • cromizasem
a II-a (tu)
  • cromizezi
(să)
  • cromizezi
  • cromizai
  • cromizași
  • cromizaseși
a III-a (el, ea)
  • cromizea
(să)
  • cromizeze
  • cromiza
  • cromiză
  • cromizase
plural I (noi)
  • cromizăm
(să)
  • cromizăm
  • cromizam
  • cromizarăm
  • cromizaserăm
  • cromizasem
a II-a (voi)
  • cromizați
(să)
  • cromizați
  • cromizați
  • cromizarăți
  • cromizaserăți
  • cromizaseți
a III-a (ei, ele)
  • cromizea
(să)
  • cromizeze
  • cromizau
  • cromiza
  • cromizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cromizare, cromizărisubstantiv feminin

  • 1. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea sporirii rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:
  • cromiza MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

cromiza, cromizezverb

  • 1. A supune operației de cromizare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.