CROMIZÁRE, cromizări, s. f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. – Din cromiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CROMIZÁRE s.f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom a stratului superficial al unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la oxidare, coroziune și uzură. [< cromiza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CROMIZÁRE s. f. tratament termochimic de cementare cu crom. (< cromiza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cromizáre s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CROMIZÁ, cromizez, vb. I. Tranz. A supune operației de cromizare. – Din fr. chromiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CROMIZÁ vb. I. tr. A trata o piesă metalică prin procedeul cromizării. [< fr. chromiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CROMIZÁ vb. tr. a supune cromizării. (< fr. chromiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cromizá vb., ind. prez. 1 sg. cromizéz, 3 sg. și pl. cromizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink